Şi-a început destul de târziu scrierile, deoarece înainte de 1989 nu s-a putut acomoda cu stilul comunist de atunci, cu „trăiască”. Are până în prezent peste zece volume, a debutat literar cu „Cartea celor două vârste”, poeme lirice în proză, urmând apoi cu cărţi de căpătâi, precum romanele, iar ultimul volum apărut anul trecut, este unul de nuvele. Ultimul, dar nu cel din urmă, fiindcă şi acum mai are materiale în pregătire.
„În cărţile mele apar multe probleme socio-politice, ultimul manuscris, care sper să apară anul acesta, este un roman care are ca erou principal un personaj cu un caracter extrem de puternic, un om ce a avut parte de multe vicisitudini în viaţa lui, pornind dintr-o casă de copii şi terminând prin a fi absolvent de facultate, masterand, cu ambiţii foarte mari, printre altele având parte şi de un accident ce l-a lăsat fără ambele picioare şi o mână”, a spus Liliana Ardelean.
În textele Lilianei Ardelean, ficţiunea se îmbină cu realul. Vorba doamnei Ardelean „Scriitorul pictează în cuvinte, iar cuvintele trebuie să creioneze viaţa”.
Prezentă în „Cartea rataţilor”, printre alte scriitoare timişorence, volum în care este vorba despre viaţa mai multor femei, bunică, mamă, fiică, nepoată, un periplu ce porneşte din România ajungând în Germania şi înapoi. Consideră că cererea Brânduşei Armanca, de a face parte dintre autoarele cărţii, a fost o mare provocare, deoarece trebuia să continue ceva, început de altcineva, să intre în pielea Ioonei, în mintea ei, pentru a gândi la fel.
În ceea ce priveşte apariţiile editoriale, urmează romanul „Paşii ologului”, apoi un alt roman, început deja, cu o acţiune pornită de prin anii 1940, despre o elevă de la Colegiul „Carmen Sylva”, plecarea acesteia în Bărăgan, reîntoarcerea, iubirea, felul de gândire al tinerilor din acea perioadă, adaptarea în Bărăgan.
Liliana Ardelean este o scriitoare complexă şi uşor adaptabilă la stiluri diferite, reuşind să se plieze şi să se adapteze mediului.