O veste tristă a lovit, vineri, familia, prietenii și apropiații lui Lorin Fortuna. Revoluționarul timișorean a încetat din viață la Spitalul Județean din Timișoara. Lorin Fortuna era internat la secția ATI, având probleme mari de sănătate. În urma unui ulcer duodenal perforat, a decedat la Spitalul Județean, unde fusese internat și operat.

Revoluționarul avea 68 de ani.

Lorin Fortuna s-a născut în 7 mai 1948 la Rădăuți și a fost președintele Frontului Democratic Român și unul din liderii revoluționari din Timișoara. În decembrie 2014 i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al orașului Timișoara.

Manifestul „A căzut tirania” tipărit de Frontul Democratic Român din Timișoara în 22 decembrie 1989, care este, de fapt, proclamația întocmită de un colectiv condus de Lorin Fortuna, în noaptea de 20-21.12.1989, difuzată, prin multiplicare xerox, în data de 21.12.1989, precum și tipărită și distribuită, ca manifest revoluționar, în dimineața zilei de 22.12.1989.

În 20 decembrie 1989 a fost inițiatorul acțiunii prin care s-a înființat Frontul Democratic Român din clădirea Teatrului de Stat și a Operei din Timișoara, devenind președinte al acestei formațiuni politice, de tip front, constituită în condiții de ilegalitate.

A fost președintele Consiliului Județean Timiș al Frontului Salvării Naționale de la 23 decembrie 1989 la 12 ianuarie 1990 când a fost forțat să-și dea demisia.

A devenit, apoi președinte al asociației de revoluționari Victoria din Timișoara, iar, din 2004, a fost și membru al Colegiului Național al Institutului Revoluției Române.

Lorin Fortuna a contribuit, determinant, la înființarea mai multor organizații civice, la (sau în) conducerea cărora s-a aflat și a activat: Asociația „VICTORIA” a Luptătorilor în Revoluție, din Timișoara; Uniunea Românilor Bucovineni (transformată, ulterior, în Mișcarea Civică „Mihai Eminescu”); Mișcarea „Sarmizegetusa”; Mișcarea Națională pentru Reîntregire; Forumul Unității Naționale (ca organizație federativă de asociații civice); Grupul Constituțional „Timișoara”; Mișcarea Civică Voievodul Gelu.

A participat la numeroase acțiuni civice, inclusiv de protest civic, organizate din 1990, în scopul întăririi societății civice românești, ca o alternativă.

A redactat, publicat și difuzat numeroase lucrări cu caracter specific civic, despre revoluție, despre democrație, despre constituționalism s.a. A fost un ideolog și un promotor fervent al democrației meritocratice, la nivel societal.

A absolvit în 1972 Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Institutului Politehnic București, fiind repartizat, după absolvire, la Centru Teritorial de Calcul Electronic din Timișoara unde și-a început activitatea de informatician. Din 1976 s-a transferat la Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara, iar apoi, după înființarea unei noi facultăți, la Facultatea de Electronică și Telecomunicații. La momentul declanșării evenimentelor de la Timișoara din decembrie 1989 era șef de lucrări.

În data 14 iunie 1991 își susține teza de doctorat la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, din cadrul Institutului Politehnic București, obținând titlul de doctor, cu teza în domeniul aplicării vorbirii artificiale în industrie și telecomunicații, fiind autorul a câtorva zeci de lucrări științifice, precum și de brevete de invenții în acest domeniu.

A coordonat un colectiv de cercetare care a realizat în 1989 primul robot telefonic, cu vorbire artificială, utilizat în perioada 1989-2008 ca serviciu special de furnizare a orei exacte, prin telefon, în cadrul rețelei telefonice naționale (apelabil la numărul 958, respectiv 058). Această realizare a făcut obiectul lucrării „Vorbirea artificială – Aplicații în industrie și telecomunicații”, tipărită în anul 1996, la Editura Mirton. Lucrarea a fost propusă și susținută pentru a participa la selecția în vederea acordării premiilor Academiei Române pe anul 1996, la secția informatică, unde erau prevăzute a fi acordate două premii distincte. Din motive financiare s-a acordat un singur premiu care a fost acordat unei alte persoane.

S-a pensionat la 1 octombrie 2008 având funcția de conferențiar.

Lorin Fortuna a fost cunoscut și ca poet, editând de-a lungul timpului, în perioada: 1994-2008, cinci plachete de poezii și o antologie poetică, editată în doua ediții. A colaborat, de asemenea, cu publicistică la mai multe reviste literare, iar unele dintre poemele cuprinse în cărțile pe care le-a publicat au fost transpuse pe muzică de compozitorul Vasile Tănase, precum și de el.