Citesc cu un amestec de amuzament și consternare comentarii despre cuplul Emmanuel Macron – Brigitte Togneux. Cea mai siderantă acuzație peste care am dat până acum este aceea că Macron și Togneux „trăiesc în promiscuitate”. De ce? Fiindcă Brigitte este mai în vârstă cu 24 de ani decât Emmanuel. Și dacă era invers, tot de promiscuitate ar fi fost vorba?
O altă „înțelepciune” ține să ne prevină că Emmanuel Macron „suferă de gerontofilie”. Numai că atunci când a început amorul celor doi, deși mai în vârstă decât Emmanuel cu aproape un sfert de secol, Brigitte nu avea chiar o vârstă care să-l arunce pe adolescentul Emmanuel în categoria gerontofililor.
Dacă ar fi să ne întrebăm în legătură cu ceva, acel ceva ar fi dacă profesoara Brigitte l-a făcut din băiat bărbat pe elevul Emmanuel, pe când acesta era încă minor: 16 – 17 ani. Și-apoi, nici nu știu dacă în Franța e la fel ca în America, unde pentru așa ceva un profesor/o profesoară o încurcă rău de tot. Chiar dacă „violul” s-ar fi produs, dacă părinții lui Emmanuel nu au simțit atunci nevoia să angajeze un avocat, nu prea văd de ce se simt atâția dintre noi azi „procurori din oficiu”.
Este posibil ca, după instalarea lui Macron la Palatul Élysée, să aflăm că s-a produs și o schimbare în protocol – Togneux nu va fi Prima Doamnă, ci Prima Mamă a Franței. Și așa mai departe.
E greu de prevăzut cum va reacționa președintele Macron la asemenea bombardamente, dar decizia candidatului Macron de a nu acorda acreditare celor de la Russya Today și Sputnik, fiindcă jurnaliștii ruși au recirculat zvonuri despre homosexualitatea lui, lăsând astfel deschisă ușa pentru supoziția unei „căsătorii paravan” cu Brigitte Togneux este o eroare.
Dacă admitem că Putin o preferă pe Marine Le Pen și se amestecă în aceste alegeri prin Russia Today, Sputnik și alte brațe lungi și cibernetice ale Kremlinului, să nu ne facem că plouă când mahării Uniunii Europene, care îl preferă pe Macron, țin să intervină nu tocmai discret în favoarea acestuia din urmă, torpilând-o pe Le Pen.
Declanșarea mecanismului care ar putea duce la ridicarea imunității parlamentare a candidatei Frontului Național este o decizie cu ochi și cu sprâncene, fiindcă este făcută tocmai înaintea turului final al alegerilor. Marine Le Pen nu are, cred eu, nicio șansă să câștige aceste alegeri, dar i se oferă șansa ca, după eșec, să se declare victima mașinațiunilor celor de la Bruxelles?
Și va fi greu de spus că Marine Le Pen nu a fost și victima celor de la Bruxelles, deși nu avea nicio șansă să-l bată pe Emmanuel Macron.
Întorcându-mă de unde am plecat – nu există nicio promiscuitate în felul în care doi oameni – în cazul de față Macron și Togneux – au decis să-și conducă viața. Promiscuitatea se află mai degrabă în arsenalul celor care, preferând un candidat, se amestecă în mod brutal în alegerile din altă țară.
Între Liberté, Égalité, Fraternité și Liberté, Égalité, Promiscuité se întinde un pustiu moral pe care din ce în ce mai mulți sunt bucuroși să-l străbată. Și asta – cum altfel? – pentru fericirea și bunăstarea noastră, „a celor mulți”. Este felul lor de a „fraterniza” cu noi.
Cum dracu’ să nu-i iubești?