Ștefan Dobay a fost unul dintre cei mai buni jucători din istoria fotbalului românesc. Pentru cei care nu știu prea multe despre el, a fost extrema stângă și golgeterul Ripensiei și al naționalei României în anii ’30. Golgeter al primei noastre ligi de nu mai puțin de patru ori, record doar egalat, de Oblemenco și Dudu Georgescu.
Dobay s-a născut la 26 septembrie 1909, la Újszentes, în vremurile de tristă amintire (pentru neamul românesc) ale Austro-Ungariei. Újszentes e Dumbrăviţa de azi, comuna de lângă Timișoara despre care, în 2013, Consiliul Consultativ pentru Regionalizare a stabilit că este localitatea cea mai dezvoltată din România.
Jurnalistul Cosmin Dan a reușit să introducă în Consiliul Local al Dumbrăviței un proiect prin care Dobay să fie desemnat cetățean de onoare (post-mortem, el stingându-se din viață în 1994, la Tg. Mureș, unde s-a stabilit) și să i se ridice o statuie în comună. Ideea a fost lansată acum vreo trei ani și jumătate de autorul acestor rânduri, la o emisiune a postului Dumbrăvița TV la care am fost invitat.
Grație ajutorului unui consilier independent, propunerea a fost discutată în plen. Ei bine, n-a ”trecut”.
De ce, e greu de spus. A dat Dumbrăvița, vreodată, un om mai cunoscut, indiferent de domeniu? Nu! Și atunci?
Printre cei care au votat negativ îl aflăm, surprinzător, Arpad Miklos, fostul portar de la CFR Timișoara, acum viceprimar al Dumbrăviței, tatăl lui Robert Miklos, actualul portar al lui Millenium Giarmata. Etnic ungur, cum a fost și Dobay, asta că tot auzim de solidaritatea de care vecinii și prietenii noștri dau mereu dovadă, spre deosebire de noi.
De ce nu vedem mai departe decât de dezvoltarea industrial-economică? De ce nu ne onorăm marii înaintași?
Emeric Dembroschi, un alt mare fotbalist, stabilit chiar la Dumbrăvița, are statuie în comuna sa natală, Câmpulung la Tisa, din Maramureșul istoric.
Are noroc că nu e bănățean, aici n-ar fi avut vreodată.