Laşitate versus eroism

“Ambiția mea nu este să avem un sistem de sănătate care transportă tinerii bolnavi afară, ci să avem un sistem care îi poate trata aici.”
Klaus Iohannis, 17 noiembrie 2020

Medicul erou, victimă în nenorocirea de la spitalul din Piatra Neamţ a fost transportat la o clinică de specialitate din Europa. Autorităţile statului “s-au mişcat rapid”, din perspectiva vitezelor româneşti, de această dată. Până să ajungă în Belgia, medicul devenit pacient a beneficiat din plin de organizarea românescă, el fiind transportat, din cauza lipsei unui heliport la Piatra Neamţ (?), pe ruta Piatra Neamţ-Iaşi-Bucureşti, adică “deplasat în condiții cât se poate de sigure, cu personal, medic și asistent medical până la aeroportul din Iași, de acolo până în București cu avionul militar, însoţit de o echipă SMURD care îi evaluează şi îi monitorizează starea de sănătate” (declaraţia ministrului sănătăţii, potrivit Libertatea, 15 noiembrie, din care voi cita fragmente în continuare).

Apoi, după o noapte de aşteptare la un spital din centrul capitalei României, unde a fost supravegheat de  “o echipă pregătită”, iar ministrul a “vorbit personal cu managerul spitalului, să îi facă evaluarea, să îl pregătească pentru deplasare”, a ajuns  la spitalul din Bruxelles, după altă vorbire personală, de data asta prim-ministerială: deşi “belgienii nu primesc nimic din exterior”, ”au făcut o excepție pentru noi, a vorbit și premierul acolo”.

Eficientă implicare guvernamentală, nu mai spun de  minunata colaborare internațională!
Dar nu poţi să nu te întrebi unde sunt, în capitală şi în ţară, “centrele pentru marii arşi”, care ar avea, cică, 24 de paturi cu dotare ultra-modernă? Or fi fost toate ocupate şi din acest motiv s-a recurs la soluţia trimiterii în Belgia? Unde sunt marii profesori, marii şefi de clinică, de spitale, de direcţii de sănătate, de ministere, unde sunt marii inauguratori de incinte special destinate “marilor arşi”, care au costat zeci de milioane de euro? Unde sunt specialiştii formaţi în cei zece ani care s-au scurs de la tragedia de la Maternitatea Giuleşti și în cei 5 ani de la groaznicul incendiu de la Colectiv?

Încă o catastrofă națională, de data aceasta în contextul unui incendiu pandemic global, ne arată caracterul și competența conducătorilor României de azi.

Domnul prim-ministru cere pedepsirea vinovaţilor.  Domnul ministru al sănătăţii ne spune că de vină suntem toţi. Domnul preşedinte al României se roagă pentru cei morţi. Cred că şi pentru cei vii. Domnul comandant, cel priceput la toate, când e vorba de sănătate, deocamdată tace, cel puţin în limba română.

Cu cinismul ticălos dintotdeauna, neocomuniştii, retraşi strategic în ultimul an de la guvernare, că, de, românul are memorie nu prea bună şi e sensibil la minciună, se prefac, urlând în gura mare, care nu le pute deloc a putere coruptă, că cer demisia actualilor guvernanţi, în fapt, partenerii lor, în toate cele matrapazlâcuri de stat, până mai ieri şi de mâine înainte. Din flăcările tragediilor româneşti contemporane se ridică, vai, a câta oară, perdeaua fumigenelor politicianiste, menite să ascundă laşitatea şi incompentenţa celor care ne conduc.

Să sperăm că doctorul Cătălin Denciu, trimis în străinătate la tratament, va fi salvat de către medicii belgieni. El nu este un erou doar prin magnificul comportament în incendiul de la Piatra Neamț. Revenit în țară, după ce a muncit în Europa bogată, ca specialist în cea mai dramatică disciplină a medicinei, îmbolnăvit de Covid la locul de muncă, donează sânge pentru semenii lui suferinzi, după ce a scăpat de boală. Rămâne, în continuare, zi de zi, noapte de noapte, alături de pacienți, până în ziua sacrificiului.

Doar cu astfel de oameni România poate să renască!