O mare parte a lumii creștine a așteptat cu mare nerăbdare noaptea minunilor. După o pregătire sufletească de aproape două luni s-au văzut la capătul unui drum inițiatic ce se confirmă la fel de puternic în fiecare an. Au trecut două milenii, iar vestea despre minunea unui mormânt găsit gol este la fel de puternică.
În antica regiune a Iudeei stăpânită de romani, un tânăr plin de înțelepciune era cu o săptămână în urmă urmat de mii de aderenți ce l-au proclamat Împăratul Ierusalimului. La doar câteva zile era condamnat la moarte de autorități, dar și de proprii conaționali. Moartea în chinuri pe cruce nu era o moarte propriu zisă, ci o adevărată trecere la lumea cea fără durere și fără întristare. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, Învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman, cu excepția primilor creștini.
Învierea Domnului Iisus Hristos este de fapt fundamentul pentru credința creștină. Doar cei ce admit că a existat o Înviere din morți pot spera la o viață de apoi. Iisus a preluat asupra sa toate păcatele lumii pentru a-i putea mântui pe cei ce vor veni după El.
„Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Și va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveți strajă; mergeți și întăriți cum știți. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.” —Evanghelia după Matei 27:62-66[1]
Învierea lui Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici printre care și Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică sau Biserica Reformată.
Credincioșii bănățeni s-au adunat în bisericile lor pentru a-și asculta preoții. Toate lăcașele de cult au fost noaptea trecută pline de enoriași. Mulți au stat pe afară, în jurul bisericilor.
Cum este și firesc, cei mai mulți timișoreni au ajuns în centru la Catedrala Mitropolitană pentru a-l vedea și asculta pe vlădica Ioan Selejan, Întâistătătorul Banatului. Cei mai mulți au sperat să poată lua lumină chiar din mâna Înaltpreasfințitului. A urmat formarea alaiului ce a înconjurat Catedrala cu lumânările care au inundat ca o mare toată zona centrală.
La cuvintele „Hristos a Înviat!” s-a răspuns într-un glas „Adevărat a Înviat!”.
Dar la fel în toate cartierele, la toate bisericile ortodoxe, credincioșii au aflat de la preoți vestea cea minunată pe care atât au așteptat-o – că Mântuitorul a Înviat părăsindu-și mormântul vremelnic pe care L-a lăsat gol.
Paștile reprezintă cea mai importantă sărbătoare creștină, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
Iisus s-a pregătit pe el însuși și pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paștele evreiesc un nou înțeles. El a identificat pâinea și cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând și sângele său care urma să fie vărsat. În Întâia epistolă a lui Pavel către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 5, el spune: „Curățiți aluatul cel vechi, ca să fiți frământătură nouă, precum și sunteți fără aluat; căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.“, făcând referire la tradițiile Paștelui evreiesc și identificându-se cu mielul Pascal.
Spre dimineață, râuri de lumini pâlpâitoare se scurgeau pe toate străzile Timișoarei către case. Toți aparținătorii ce nu au putut ajunge la biserică așteptau vestea mare. Lumina cea sfântă va deschide Calea tot anul celor ce cred în ea.
