Universitatea de Vest din Timișoara a găzduit joi, 10 noiembrie, conferința „Cehov și cealaltă Rusie”, avându-l ca invitat special pe Ioan Stanomir, critic literar, publicist, politolog, dar și profesor la Facultatea de Științe Politice din București. Moderatorul conferinței a fost Mircea Mihăieș.
Conferința „Cehov și cealaltă Rusie”, o incursiune în literatură, și-a propus să aducă mai aproape de public schițele și piesele de teatru semnate de Anton Pavlovici Cehov, publicist dar și dramaturg rus. Sala a fost plină, iar la eveniment a participat un public divers. Curioși de toate vârstele, tineri sau adulți, au avut ocazia să cunoască, prin intermediul operelor lui Cehov, o Rusie de secol IX europeană, educată și cosmopolită.
Cehov, un scriitor deosebit
Cehov se diferențiază de ceilalți scriitori de origine rusă. El a fost un om simplu, „nepot de iobag”, un autodidact și a început să scrie pentru a se întreține, spre deosebire de alți scriitori care proveneau din elita culturală și din familii mai înstărite.
Deși a avut o viață foarte scurtă, Cehov a traversat multe epoci istorice. O bună parte a tinereții sale s-a petrecut sub dominația lui Alexandru al III-lea, cel mai formator, dar cel mai puțin sângeros dintre autocrații ruși. Dincolo de această imagine a Rusiei ca o cazarmă, ca un imperiu, Rusia în care Cehov trăiește începe să se schimbe datorită reformelor care au reprezentat o temelie pentru statul de drept, dar și viața comunitară de secol IX. Liberalizarea teatrelor a fost una dintre reformele din domeniul culturii.
Poziția scriitorului rus față de conflictele din acea perioadă era una diferită, consideră politologul Ioan Stanomir. „Spre deosebire de alți contemporani nu a împărtășit nici stereotipurile, nici prejudecățile epocii sale. Modul său de a reacționa față de antisemitism este remarcabil pentru intelectualitatea rusă”.
În prelegerea sa, Ioan Stanomir amintește despre Afacerea Dreyfus, un însemnat conflict politic, dar și social din istorie. Deși în Rusia avea loc o adevărată răscoală pe teme antisemite, iar minoritățile erau marginalizate, Anton Pavlovici Cehov era scriitorul care se poziționa de partea victimelor.
O Rusie altfel decât o știm
Indiferent că este vorba despre nuvele sau despre teatru Cehov surprinde în scrierile sale o Rusie care nu este a autocrației, o rusie educată, europeană și cosmopolită – o Rusie a decenței. În scrierile sale, Cehov pune în evidență umanitatea oamenilor simpli. De pildă, funcționarul care strănută din greșeală pe chelia superiorului său și este terorizat de faptul că mecanismul implacabil al statului îl va nimici. În acea perioadă, oamenii trăiau după norme impuse de un regim autoritar, asta fiind și concluzia care reiese din operele lui A.P. Cehov. O altă poveste pe care Ioan Stanomir a remarcat-o a fost cea a unui ofițer în retragere care își teroriza subalternii dându-le ordine sau cea a unui paznic care devenea violent, nu pentru că cineva ar fi făcut un lucru greșit, ci pentru că aceasta era datoria sa.
Cehov, prins „între ciocan și nicovală”
Anton Pavlovici Cehov s-a confruntat atât cu cenzura adusă de oficialități, cât și cu acuzele pe care oameni de cultură contemporani cu el i le-au adus. Scriitorul rus a fost acuzat că este ezitant, ambiguu sau că îi lipsește caracterul revoluționar. Intelligentsia radicală, iluștri oameni politici sau de cultură, spune Ioan Stanomir, au fost cei care așteptau de la scriitor să le transmită în mod explicit că ordinea politică de la acea vreme era injustă și că revoluția reprezenta soluția finală pentru poporul rus. În literatura sa, Cehov rareori oferea verdicte morale. El căuta, în schimb, să înțeleagă. Acesta a fost și motivul intrinsec pentru care a scris Insula Sahalin – o radiografie, de această dată, a sistemului penitenciarelor din perioada Sovietică. Experiența lui Cehov în penitenciarele ruseștești reprezintă o întâlnire cu infernul, iar această trăire marcantă avea să schimbe radical perspectiva operelor scriitorului rus, consideră criticul literar și politologul Ioan Stanomir.
O altfel de incursiune în istorie și literatură
Iată că evenimentul „Cehov și cealaltă Rusie” a scos la iveală o fațetă diferită față ceea ce cunoaștem deja, iar analogia dintre istorie și scrierile lui Cehov au scos în evidență, în scop educațional, noi perspective, deopotrivă istorice și literare. „Rolul nostru este să creem contexte în care să reflectăm. Dezbaterile, conferințele clasice, dar și cele interactive reprezintă formule prin care ajungem la reflecție. Acesta este scopul pentru care organizăm serii de conferințe cu diverse subiecte pentru popularizarea științei, a culturii. Aducem invitați diverși pentru că vrem să aducem în dezbatere publică idei, să le stârnim curiozitatea oamenilor dar și schimbul de argumente”, subliniază Alexandru Condrache, coordonatorul programului cultural.
Programul cultural „La UVT, cultura este Capitală” face parte din seria de evenimente „Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023”, teritoriul „Oameni”, stația „Reflecții”. Proiectul este finanțat de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte și cofinanțat de Consiliul Județean Timiș.
Daiana Rob
