– Domnule rector, ne bucurăm să fiți invitatul dialogului inițiat de „Banatul Azi”, la acest bilanț de sfârșit de an. Pe scurt, cum a fost 2016, pentru dumneavoastră, an în care au avut loc alegeri pentru rectoratul universității și în urma căror ați obținut un nou mandat ?
– La încheierea acestui an destul de agitat din toate punctele de vedere, aș putea aprecia că a fost un an pozitiv, un an bun. În afară de aspectele curente care se desfășoară într-o universitate, eu cred că anul acesta Politehnica a dat dovadă, din nou, că este o universitate de prestigiu, care reușeșete – în această zonă a țării – să fie nu numai un formator de educație ci și un vector important în privința dezvoltării economice. Nu sunt cuvinte de fațadă, sunt realități, pe care le pot dovedi toți cei implicați în mediul social economic. Universitatea noastră numără aproape 14.000 de studenți, aproape 2.000 de cadre didactice și personal administrativ, avem un patrimoniu uriaș. Reușim să ne situăm, în ciuda tuturor greutăților, pe poziții demne de apreciat. Cred că un prim rezultat este acel clasament internațional, care ține numai de activitatea științifică și de cercetare, de transferul de cunoștințe și de know-how spre mediul economic. În acest clasament mondial Politehnica din Timișoara se situează pe un onorant loc 1300 spre 1350 iar în țară ocupă locul secund, după Universitatea Politehnică București. Eu cred că tocmai acest clasament, care n-are nicio urmă de subiectivism, ține cont efectiv de niște date care pot fi măsurabile în baza de date internațională, este o dovadă că are un suport în realitate. Politehnica este în mod cert un pol de cercetare important în Vestul României pentru că an de an reușim să câștigăm în competițiile naționale și internaționale. De pildă, numai pe noul ansamblu PN3 (Programul Național 3 de Cercetare-Dezvoltare) avem deja 18 granturi câștigate iar pe fonduri europene avem deja, anul acesta, 6 proiecte internaționale câștigate, între care 2 în Orizont 2020 care este cea mai exigentă competiție în domeniul cercetării la nivel european. Politehnica își păstrează și statutul de instituție deschisă, avem anul acesta peste 10 conferințe internaționale în domeniul educației și cercetării, avem de asemenea o serie de participări în tot ceea ce înseamnă domeniile cu tentă economică, nu mai spun de cele cu direcție educațională și chiar culturală. Prin Fundația Politehica reușim să ne accentuăm rolul de membru al „cetății” cu relevanță culturală, pentru că am contribuit și noi la imaginea de viitoare Capitală Culturală a Timișoarei. Pe de altă parte, nu este lipsit de importanță faptul că 4 premii academice ale României aparțin Politehnicii Timișoara. Sunt 4 grupuri de profesori, iar unul din cercetătorii cu care ne mândrim este Ștefan Pavel, care a câștigat la un concurs european, desfășurat la Bruxelles, în domeniul inovației, un premiu important, o medalie de aur pentru inovația sa care va aduce o contribuție importantă în spitalele românești.
– Iată, anul acesta Politehnica din Timișoara a împlinit 96 de ani. Ați amintit de aceste granturi. Ele sunt fundamentale pentru orice Universitate care se respectă. La cât se ridică valoarea financiară a acestor proiecte de cercetare câștigate și la ce vă așteptați în anii care vin?
– Deoarece aceste contracte urmează să fie semnate în lunile următoare, nu avem valori concrete dar vă dau o altă cifră care este relevantă: Politehnica Timișoara are în derulare 48 de proiecte pe Programul Național 3 și 2 de Dezvoltare-Cercetare, în valoare de peste 11 milioane de lei. Sunt proiecte care se derulează actualmente, noi desfășurăm o activitate importantă și cu mediul economic, lună de lună avem o medie de peste 200.000 de lei pe contracte începând cu cele de asistență tehnică până la cele curente.
– Domnule rector, cum stați la capitolul de inserție a absolvenților pe piața muncii, pentru că se știe că studenții de la cele mai căutate domenii sunt racolați, încă din primii ani, de mari companii occidentale prezente în Timișoara?
– Dacă întrebați orice director de companie, care ar fi principalele trei motivații care i-au făcut să vină în Timișoara, veți vedea că unul îl reprezintă faptul că aici există Universitatea Politehnica. Avem deja mari dificultăți în a asigura necesarul de forță de muncă înalt calificată în această zonă. În domeniul IT, de exemplu, noi ne ducem spre 700-800 de absolvenți iar cererea este de 1500-2000 pe an. Important este însă că aproape toate domeniile inginerești cunosc deja un reviriment. Eu sunt foarte mulțumit că și în domeniul ingineriei chimice, mai precis în chimia industriei alimentare sunt cereri mari pe piață, pe lângă domeniul nostru tradițional, mecanica, unde numeroase companii sunt interesate în colaborarea cu noi. Să mai spun că o altă structură importantă o reprezintă Alianța Română a Universităților Tehnice, al cărei președinte sunt și care curpinde cele 5 mari universități tehnice. Cu ajutorul Alianței reușim să impunem, la nivel național, o strategie privind modul de alocare a locurilor în concordanță cu ceea ce se întâmplă pe piața muncii înalt calificate. Noi avem în continuare un număr mai mare de absolvenți din domeniul umanist în detrimentul celor din latura tehnică. Una din țintele noastre este tocmai aceea de a convinge factorii de resort să încerce să dezvolte o strategie – așa cum s-a făcut acum câțiva ani – privitoare la dezvoltarea social-economică a României, implicit repartizarea forței de muncă în conformitate cu cerințele pieței. În 2017 vrem să lărgim baza de atragere de studenți. Pe lângă grupurile subreprezentate, noi încercăm să nu ne mărginim numai la cele 10-15 județe care astăzi ne oferă resursa umană pentru Politehnică ci încercăm să mergem chiar și în zonele unde există interes dar nu există potențial. Încercăm, prin diferite formule, să aducem acei tineri înspre Politehnică, să avem grijă de ei, să le oferim burse sociale, să-i integrăm într-un program, astfel încât să ne aducem și noi contribuția, desigur, în primul rând spre interesul nostru dar nu numai, de a încerca să mărim acest raport. În acest sens vom continua cu acel proiect generos intitulat „Politehnica Timișoara un pas spre viitorul tău”, prin care invităm tineri din peste 20 de județe ale țării să vină la Timișoara, să participe la concursuri, să vadă ce se întâmplă la Timișoara, să vadă ce este Politehnica, ce ofertă are Politehnica, ce viitor au cei care finalizează studiile politenice, pentru că acest proiect este gândit cu mediul economic. Astfel încercăm să-i convingem pe acei tineri să-și depășească condiția socială și să încerce să vină la Timișoara.
– Cât de mult reprezintă studenții străini o preocupare pentru această nișă, pentru că natalitatea de după 1989 reprezintă deja o problemă pentru învățământul superior românesc în general?
– Politica în ce-i privește pe studenții străini trebuie abordată pe două paliere. În primul rând ne preocupă studenții de origine română care trăiesc în zona noastră de influență: cei din Moldova, cei din Serbia dar și cei din Ungaria. Pentru aceștia am stabilit deja o serie de contacte. Aceste grupuri ne aduc deja peste 200 de studenți care fac parte din comunitatea noastră universitară. Legat de studenții din celelalte țări, soluția actuală nu este ușoară, ținând cont de criza actuală din Europa, unde există o lipsă acută de studenți în domeniu tehnic. Ne va fi foarte greu să atragem studenți din alte țări. Poate doar prin politica de parteneriate și să ne axăm pe celelalte cicluri ale procesului Bologna, cel de master și cel de doctorat. Eu cred că pe aceste două direcții putem să intensificăm relațiile cu universitățile europene. Împreună putem să avem mastere comune, doctorate în cotutelă, să avem acorduri de dublă diplomă. Noi deja avem un număr important. Consider că anul 2016 a fost unul foarte bun din acest punct de vedere, mai ales privind internaționalizarea universității. Împreună cu colegii mei, am vizitat și am intrat în contact cu conducerile marilor universități tehnice dintr-o bună parte a Europei. Am fost în Spania, la cele două mari universități, din Madrid și Barcelona, am fost la Universitatea din Graz – Austria, am fost în Germania la o universitate care este deja regională, Wesfalia, cu care am stabilit relații de colaborare, în afară de cele pe care le aveam deja cu un grup de universități din acea regiune. Doctoranzi din Germania vin deja aici și invers, ai noștri fac pregătire acolo. Avem colaborare și cu Universitatea din Gyor – Ungaria, vrem să înnodăm relațiile cu colegii din Serbia, lucru care constituie premizele ca în continuare cele două cicluri pe care le-am precizat mai înainte să fie practic motoare pentru intensificarea procesului de internaționalizare a școlii noastre.
– Pentru că am discutat în mare parte despre partea tehnică în care aveți un renume deja, să vorbim puțin și despre partea sportivă. Partea de inserție socială despre care vorbeați, pentru că Politehnica are o implicare fantastică în zona sportivă. Pe lângă fotbal, sunteți implicați și în alte discipline cum ar fi handbalul, voleiul, de pildă. Ce se întîmplă concret, la acest capitol?
– Anul acesta am aniversat 95 de ani de la înființarea societății sportive Politehnica, o structură din cadrul universității care era considerată a 5-a facultate la un moment dat, când existau 4 facultăți. Cred că în decursul istoriei sale Politehnica a fost, și din acest punct de vedere un exemplu, prin modul în care a inserat în tot ceea ce înseamnă viața sportivă, prin echipele sale, care întotdeauna au dat o notă specifică sportului, pornind de la acea detașare studențească dar și de la pasiune, care a fost percepută ca un lucru special, care aparține numai Politehnicii și numai Timișoarei. Anul acesta suntem într-o situație în care ne putem mândri cu câteva rezultate poate nu îndeajuns promovate. Este vorba despre echipa noastră de handbal, Politehnica, ce a ajuns să ia medalia de bronz și în cupele europene să treacă de două tururi și să fie în apropierea participării în grupele unei ligi europene. O performanță excepțională! Dacă trecem în alt domeniu, la scrimă, nici ea îndeajuns de mediatizată, CSU Politenica Timișoara este campioană națională la Floretă-seniori și vicecampioană la floretă-feminin, performanțe deosebite. La capitolul fotbal trebuie să menționez sectorul juvenil, sfârșitul de an ne-a prins într-o liniște pentru că echipa de juniori D a Politehnicii este campioană națională și a învins în finală Academia Hagi. La nivelul seniorilor, performanța notabilă este că o echipă construită din dragoste pentru Politehnica, din dragoste pentru sport în general și din dragostea de a arăta un soi de mândrie a noastră, o echipă pornită practic din ultima ligă, promovată an de an până în liga a 2-a, ligă profesionistă, în care sutele de mii de euro sunt valori prea mici pentru a te situa în frunte iar noi, cu un buget pe care nu vreau să-l prezint, dar cu multă pasiune și cu mult efort, am reușit să ajungem în liga a 2-a și să avem o prezență decentă în acest sfârșit de an. Avem speranțe, pentru că noi nu vom renunța niciodată în a încerca să arătăm că se poate și altfel în sport. Eu cred că marea diferență pe care o face ASU Politehnica față de tot ceea ce se întâmplă este că această echipă este constituită pe alte principii, în care fiecare om care contribuie se simte însemnat. Faptul că nu o dată în această perioadă am renunțat la unele beneficii, tocmai pentru a păstra o anumită verticalitate, ne face să ne simțim deosebiți.
– Probabil că este unicul model din țară, care are acest grup de suporteri la nivelul celei de-a doua ligi. Dar cred că modelul construit în jurul ASU Politehnica e unic la nivelul fotbalului românesc, în general. Ați amintit de retur. Ce ar fi de așteptat să facă echipa anul viitor? Veți aduce câțiva jucători cu experiență și cotă în pauza competițională ?
– Preocuparea numărul unu este aceea de a ne consolida ca și structură funcțională la nivelul „ierbii”, atât în ceea ce privește echipa propriu-zisă cât și la nivelul întregului club, pentru că regulile jocului s-au schimbat foarte mult referitor la ce s-a întâmplat în ligile inferioare. Trebuie să recunoaștem că am fost puțin surprinși de acest lucru, nu ne-am așteptat ca neseriozitatea factorilor care conduc destinele fotbalului românesc să ajungă la asemenea cote, pentru că de la începutul anului ni s-a promis o sumă de bani alocată urmare a transmisiilor TV, ori ce am primit a fost practic de zece ori mai puțin. Este foarte greu ca în plin campionat să primești o asemenea lovitură și să încerci să te păstrezi în coordonatele care te-au făcut pe tine să fii deosebit față de alții. Ne preocupă să consolidăm echipa, probabil că vom încerca să aducem 2-3 jucători cu experiență, pentru că lotul s-a comportat în general ca unul studențesc, cu minusuri, cu sincope, cu greșeli de curtea școlii și cu execuții de Liga Campionilor. Ăștia suntem noi pe moment și sigur că asta și face farmecul acestui proiect numit Politehnica Timișoara. Sigur, vom încerca să aducem vreo doi jucători cu o anumită experiență, care să asigure acea maturitate de care avem noi nevoie, dar preocuparea numărul unu o reprezintă consolidarea financiară. Pentru acest lucru noi facem eforturi deosebite pentru a identifica alte surse, care să ne păstreze însă – nealterată – filozofia noastră despre fotbal, fără bani publici sau alte proiecte private care să se insereze în politica noastră. Cei care doresc să sprijine și să se bucure că fac parte dintr-un asemenea proiect sunt așteptați cu drag. Dacă va veni totuși un investitor care se dovedește serios, vom încerca să-l inserăm în politica noastră. Eu sunt convins că marea performanță nu se mai poate face numai cu un grup foarte mare de tineri, fie el și cu mare entuziasm, fie el și cu multă dragoste.
– Domnule rector, un gând de final pentru 2016 și unul de suflet pentru anul care stă să înceapă?
– Vreau să le transmit membrilor comunității noastre, tuturor timișorenilor dar și celor care citesc ”Banatul Azi” și sunt suporteri a tot ceea ce înseamnă performanță, cele mai alese gânduri, să aibă credința că prin muncă, prin corectitudine și mai ales prin dragoste, vor reuși să ajungă acolo unde ne dorim cu toții. Să avem bucuria de zi cu zi a ceea ce am realizat și speranța că viitorul va fi totuși bun pentru toată lumea!
La mulți ani!