Cu mai bine de un deceniu în urmă a avut loc un amplu proces de renovare a căilor de rulare a liniilor de tramvai din oraș. Lucrarea a fost mai mult decât necesară ca să aducă la cerințe liniile vechi, unele de foarte multe decenii. Au fost reabilitate mai mult de jumătate din liniile existente în oraș. Cu acest prilej s-a mers și mult în jos sub nivelul străzii și s-a înlocuit și reparat infrastructura de cabluri, canalizări și alte țevi ce se află în subteran.
Între liniile de șină s-au prevăzut și sisteme de evacuare a apei către canal. Sunt destul de dese. Ce folos? Acestea nu au fost niciodată curățate de depuneri. Toate sunt colmatate cu pământ adus de ploi și întărit. Ba mai mult, gospodarii ce ar fi avut în sarcină întreținerea acestor scurgeri au dat dovadă de mult spirit organizatoric și au sudat grilajele pentru a nu putea fi înlăturate. În unele zone, în locul grilajelor destul de largi au fost puse plăci de tablă cu perforații abia vizibile de parcă ar fi strecurători de ceai, nicidecum scurgeri de ape pluviale.
La cea mai mică ploaie, apa băltește între șine de parcă am avea tramvaie amfibii. Dacă tot nu avem bazine de înot performante pentru oameni, măcar să pregătim tramvaiele pentru o probă olimpică de inot. Vom avea tramvaie înotătoare gata să plece la marile competiții.
Vineri, în jurul prânzului, în intersecția de la Sala Olimpia se lucra de zor la remedierea unor defecțiuni. Arăta ca o mică atracție turistică, o Veneție mai mică și mai mizerabilă. Se pompa apa din subteranele inundate și cum nu ar fi normal se iriga betonul dintre șine. Sigur că de aici nu are unde se scurge. O lucrare cât de mică la noi trebuie să inunde sute de metri patrați. Lumea boscorodea, unii se suflecau la pantaloni și treceau prin baltă. Alții ocoleau pe unde ocheau un loc cu apa mai mică. Totul se petrecea ca în comediile proaste. Totul ar fi fost mai simplu dacă canalizările dintre șine ar fi curățate. Măcar odată la cincinal, dacă nu de mai multe ori pe an, cum ar fi normal.
