De o bucată de vreme, să tot fie o lună și jumătate, un obiectiv de extremă importanță cunoscut ca „podul către gară” este cvasi-închis. A intrat într-o binemeritată reabilitare generală. Probabil că era cazul dacă ar fi să consultăm specialiștii. O jumătate este închisă total circulației publice, iar pe o altă jumătate se circulă cu mare dificultate. Tramvaiele nu mai pot ajunge la gară sub nici o formă.
Dată fiind importanța covârșitoare a acestui pod în traficul din oraș, ne-am fi așteptat să fie o forfotă de lucrători în condiții de zi lumină. Poate că s-ar impune și un schimb de noapte pentru a termina repede și bine lucrarea.
Dar nu e deloc așa. Cu ceva vreme în urmă, aici în paginile noastre am mai scris despre entuziasmul de nedescris cu care se muncea. Sigur că este doar o formă de a spune că nu se muncește deloc. Multe ore pe zi, iar uneori și zile nu se mută o piatră din loc pe șantier. Cum lucrarea este foarte importantă, pe măsură va fi și atenția redacției noastre.
Azi, în jurul prânzului, situația era la fel. Dovadă că oamenii chiar sunt perseverenți în a nu face nimic. Dacă au promis că trag de timp, păi e clar că sunt oameni de cuvânt. Deci, fac ce știu mai bine. Adică NIMIC. Trag de timp cu mare talent.
Aproape că am fi tentați să spunem că în două săptămâni nu este nimic schimbat. Dar pentru corectitudine trebuie spus că, între timp, a fost frezată suprafața de asfalt până la substratul de beton al podului. Și au apărut imense grămezi de moloz stivuite pe pod.
La două sute de metri în aval, la podul Eroilor sau „podul de la Elba” se mai vede cât de cât o mișcare. Acolo se muncește. Cu cât spor și eficientă vom vedea zilele următoare.
De mirare că din toți consilierii locali ai urbei, chiar nimeni să nu treacă pe acolo să remarce „munca în forță” entuzaistă a podarilor timișoreni.
