La Mansarda Muzeului Național al Banatului poate fi admirată o expoziție mai deosebită, dar nu lipsită de un farmec aparte. Sunt adunate, cu dragoste și aplecare pentru lucrurile mărunte, bucăți de istorie vie de pe câmpurile de luptă din Italia.
Dacă, de obicei, despre războaie se vorbește din perspectiva armelor și a hărților militare, de data asta au fost adunate pentru public mii de recipiente. Sunt banalele bidoane militare pentru apa atât de necesară soldaților.
Muzeul bănățean în colaborare cu Asociația Gruppo Speleologico Carsico din San Martino del Carso, Italia aduce în fața curioșilor aceste obiecte care surprind latura mai puțin cunoscută a vieții cotidiene de pe frontul italian în anii Primului Război Mondial. Sunt o multitudine de obiecte recuperate din vechile tranșee, în marea lor majoritate fiind vorba despre recipiente militare pentru apă, de tip ploscă din metal, dar și recipiente din sticlă, utilizate în anii Marelui Război.
Impresionanta colecție de obiecte pentru apă, utilizate de militari este expusă pe tipologii, în funcție de puterile militare combatante, spații mai importante fiind rezervate ploștilor armatelor italiene, austro-ungare și germane. Alături de acestea vor fi prezentate publicului și recipientele pentru apă potabilă utilizate de aliații celor două mari tabere beligerante, respectiv Antanta și Puterile Centrale.
A doua parte a expoziției va fi dedicată recipientelor pentru lichide utilizate pe frontul italian, diversitatea formelor și a coloritului fiind una cu totul deosebită. Sticlăria expusă avea o largă utilizare, de la recipiente pentru bere, lichioruri și ape minerale la sticluțe medicinale, călimări și păhărele diverse. Printre mărcile prezente în expoziție amintim ”Unicum”, ”Diana”, ”Maraschino”.
Exponatele, în marea lor majoritate au fost descoperite pe frontul italian de la San Martino del Carso, regiunea Friuli-Venezia Giulia, și fac parte dintr-o colecție privată și din colecția Museo della Grande Guerra, din localitatea italiană amintită.
Sunt mici obiecte ce încă sunt încărcate de fiorul celor întâmplate în tranșee. Se pot observa chiar și sticle uitate lânga foc și parțial topite și îndoite. Pe fundul unor șipuri minuscule parcă se mai pot observa cele cateva picături uscate de doftorii.
Există și panouri cu ample explicații despre bidoanele militare de-a lungul timpului de la cele mai simple cioplite din lemn până la materiale mai nobile ca aluminiul, fierul smălțuit sau chiar de sticlă și ceramică. Sunt arătate chiar și cele ale armatelor ce nu au fost implicate în bătăliile din nordul italian.
În colecție există chiar și sticlele provenite din Timișoara ce au ajuns în lumea largă cu berea fabricată la noi. Poate soldații au mai prins câteva ore de liniște între schimburile de focuri și s-au răcorit cu câte o bere?
……………………..
„Războiul nu înseamnă numai puşti, gloanţe, obuze. Înseamnă şi o viaţă foarte grea pe care o au oamenii acolo… Ei trebuia să îndure sete, foame, pe lângă rănile pe care le aveau. E impresionantă colecţia de cutiuţe medicale. Acei oameni aveau răni, în jurul lor era foarte mult mediu toxic, gaze…În vitrine sunt obiecte, sticluţe, care au aparţinut ambelor armate. Ele acum stau împreună, nu mai contează etniile.” explică istoricul Dan Ciobotariu.
Despre colecție a mai vorbit Gianfranco Simoneti, cel ce a organizat primul muzeu într-un sat aflat pe locurile unde s-au desfășurat trupele italiene și austro-ungare acum un secol în urmă.
Directorul muzeului, Claudiu Ilaș și consulul italian Niccolo Masso au apreciat expoziția ca fiind un prilej de strângerea relațiilor de prietenie dar și științifice între muzeele din cele două țări.
