Sâmbătă e Revelionul. Bă, fraților, vorba lui nea Mărin (n-am timp să vă spun acum, celor mai tineri, cine a fost el, dați pe Google dacă nu știți și vreți să aflați), a fost un an în care zaibăru’ le-a luat unora mințile.
Nu neapărat că l-au băut, poate doar s-au uitat, pe net, la o sticlă dionisiacă și deja i-au cuprins aburii beției. Că acum așa e, bă, fraților! Totul e virtual. Munca, sentimentele, sexul, băutura, distracția. E cool rău, bă, fraților!
A fost un an cum n-am mai vrea să fie. La Euro am luat-o sus, de la o Albanie pe care altădată o băteam de la șase-n… sus. Ce de sticle-au curs atunci! Unele, de supărare, altele, de bucurie! „Păi nu v-am zis eu, mânca-v-aș, că ăștia-s slabi rău?!”.
L-am așteptat apoi pe Daum cum o făcusem, doi ani înainte, cu Iohannis. Efectul, încă nu-l știm. Cert e că iar au curs sticle, la 0-3 cu Polonia. De fapt, atunci, sticlele s-au spart. Le-a spart pe toate Lewandowski, cu șuturile sale de super-golgeter, după ce multe (sticle) se spărseseră în capul lui, pe teren, aruncate din tribune.
”Daum ăsta-i meseriaș rău, trăi-ți-ar! E zece clase peste Pițurcă și nouă peste General! Ăsta-i neamț, bă, cu ăsta vom câștiga partida pe drumurile publice! Dar ce să facă, bă, dacă n-are cu cine?”.
Dar ce de sticle s-au spart, în vestiar, la pauza ASA – Pandurii! Aveau oltenașii niște zaibăr numa’ bun, bă frate, din ăla de Segarcea. Sau un Caloian de Oprișor. Sau poate-l aveau direct de la Cetate, de la Dinescu, asta nu știm exact. Și-au tot băut urmașii Vladimirescului. Să se încălzească, după o primă repriză pe ger și pe un teren bocnă. Să le treacă supărarea, doar erau conduși cu 2-0.
Și-atât au mai băut, că atunci când s-a sunat gongul – „eliberați terenul, ultima repriză!” –, Bacchus dansa cu ei în vestiar.
Și n-au mai ieșit, bă, fraților, la joc!
„Du-te tu, bă, și joacă! Sau hai cu noi, bă, fraiere, avem un zaibăr bun”, i-au spus arbitrului.
Dar ce de zaibăr se va bea la Revelion! Hai să trăiți, multă sănătate v-o dorește un băutor de pălincă! La Mulți Ani!