Orașul nostru, Timișoara, a fost de-a lungul istoriei ba atacat, ba apărat ori asediat, cucerit ori eliberat. Toate sunt de fapt fațete ale aceluiași sentiment comun, cel de a stăpâni.
La o răscruce de căi europene și la margine de diverse imperii toți au cam vrut să se folosească de această poziție favorabilă a cetății Timișoarei.
Din vremuri vechi aici au venit mai multe etnii de diverse credințe. De fapt asta este (încă) moștenirea orașului: multiculturalitatea ce nu este suficient folosită.
În perioada cea mai recentă de aici a plecat în 1989 semnalul că ceva trebuie schimbat în România multilateral dezvoltată a regimului totalitar. Dacă s-a schimbat ceva semnificativ în țară nu mai este vina directă a timișorenilor. Dar nici nu se poate separa destinul orașului de cel al țării.
Unirea provinciei Banatului cu România a fost cerută și proclamată solemn pe 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Dar pentru Banat nu a mers totul așa ușor cum s-ar fi dorit. A urmat o perioadă de peste jumătate de an cu o armată de ocupație a regatului Serbiei, apoi o parte a fost ocupată de trupele franceze.
Cu adevărat administrația românească și-a intrat în rol abia în în vara lui 1919 când odată cu primele unități de jandarmi a sosit și restul armatei române aducând cu sine și noii funcționari români ce urmau să preia treburile birocratice ce nu au mai funcționat corect de la colapsul imperiului din noiembrie 1918.
Unirea devine faptică oadtă cu intrarea trupelor românești în Timișoara pe 3 august 1919.
Pe 27 iulie 1919, ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul revenit statului român, iar în ziua următoare, generalul francez De Tournadre l-a instalat pe dr. Aurel Cosma în fruntea județului nou constituit Timiș-Torontal, primul prefect român.
Între timp, trupele franceze s-au retras treptat din toată zona Banatului care revenea României, acțiune care a luat sfârșit la 31 iulie 1919.
După retragerea trupelor de ocupație din Banatul de est, începând cu 22 iulie 1919, a intrat armata română, la aproape după două luni de la preluarea administrației civile.
În Banat, a venit să preia administrația militară, Divizia a II-a Oltenia, comandată de generalul Iancu Jitianu.
Astfel, în dimineața zilei de 2 august 1919 a sosit la Timișoara un detașament de 480 de jandarmi români de la Arad, iar în după-amiaza aceleiași zile, un detașament de 500 de jandarmi de la Lugoj.
La 3 august 1919, unități ale armatei române, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu şi-au făcut intrarea în Timișoara.
Armata română a intrat în Timișoara pe calea Recașului, (azi Calea Dorobanților), pe sub un arc de triumf construit la repezeală și împodobit cu flori., apoi s-a deplasat până în piața care, de atunci, se numește Piața Unirii, unde s-a desfășurat solemnitatea oficială de primire.
Azi la o sută de ani de la acel eveniment a fost recreată scena militară cu soldați în uniforme de epocă și cu un colonel impozant pe un cal frumos ce juca rolul lui Virgil Economu. Jandarmii, pompierii dar și corpul surorilor medicale s-au îngrijit să iasă totul cu bine. Scena istorică a fost completată de prezența „oficialităților” de pe timpuri ce și-au jucat bine rolurile.
Cetățenii orașului nu au ieșit în număr prea mare din cauza ploii sâcâitoare ce a turnat continuu.
Autoritățile locale reprezentate prin consilieri locali și de primar au întâmpinat oastea de epocă. De față au fost și președintele Consiliului Județean Timiș, Călin Dobra dar și prefectul județului, Eva Andreaș.
Au fost punctate momentele cele mai importante ca acum un secol în urmă. Primarul Nicolae Robu a întărit și caracterul de oraș avangarda al Timișoarei ce nu rămâne cantonată doar în trecut.
Consilierul prezidențial Constantin Dudu Ionescu a citi un mesaj al președintelui Klaus Iohannis adresat timișorenilor în care se arată:
„România este parte integrantă a proiectului unei Europe unite, ca spațiu al securității, prosperității, justiției sociale și coeziunii. Românii și-au însușit acest proiect pentru că vine în continuarea aspirațiilor puse în operă de înaintașii noștri. Timișoara este unul dintre locurile în care acest proiect are rădăcini puternice: orașul în care s-a desăvârșit România acum 100 de ani este şi locul de unde a izvorât, prin jertfă, libertatea de care ne bucurăm astăzi. Acum un secol, prin forța voinței populare și dăruirea pe câmpul de luptă, prin angajamentul politic al elitelor și stăruința diplomaților, românii au arătat că sunt dispuși să se jertfească pentru aspirațiile lor legitime, dar și că pot construi un stat modern, pe model occidental, o patrie a egalității în drepturi între toți cetățenii. Acesta este mesajul fundamental al actului de la 3 august 1919, pe care armata țării și administrația publică a Timișoarei l-au primit de la înaintași, moștenirea pe care suntem datori să o onorăm şi să o transmitem, reîncărcată prin acțiunile noastre, generațiilor următoare!”
Momentului sărbătoresc i-a fost ciuntit fastul din cauza vremii potrivnice dar soldații totuși au defilat cu entuziasm prin băltoace cu uniformele îngreunate de apă.
