Timp de un an Timișoara a fost în ipostaza inedită și onorantă în același timp de a fi capitală a tineretului din România. Sigur că autoritățile locale au aflat cam târziu și au sprijinit cam cu un sfert de gură acțiunile organizate de tineri. Mai mult declarativ, iar nu sufletește și bănește. Așa cum intotdeauna inițiativele frumoase se pierd în hățișul birocrației și ideile generoase se sting în nepăsare și plictis și în cazul nostru a fost la fel.
Pentru a marca mărețul moment s-a ridicat în plin centru pe platoul de lângă Monumentul Crucificării o „ceva” greu de definit. E ceva incropire din litere imense în volum ca în filmele de Hollywood de seria B ce scriu un slogan. În mod sigur nu poate fi bănuit cel ce a construit și montat acele litere de vreo urmă de bun gust sau de vreun orizont cultural-plastic prea larg. E la fel ca în cetatea filmului californian dar mult mai urât. Acolo măcar e un simbol construit în timp ce definește acel spațiu. La noi e doar o maimuțăreală de dragul de a calchia forme fără a fi digerate.
Între timp tinerii timișoreni au predat ștafeta culturală orașului Bacău. Cam din luna mai. De atunci nimeni nu se învrednicește să adune coșmelia din litere pe motiv că ar atrage turiștii. De fapt nu atrge pe nimeni ci doar obturează vederea Catedralei într-o direcție sau a Operei în sens opus. Nici scuarul de flori din centru nu este pus în valoare de o asemenea alăturare nefericită.
Construcția de litere ciudate a început deja să ruginescă pe la unele părți mai expuse unde s-a dus vopseaua. Semn că nici nu a fost construită cu prea mare grijă. Sau stângacii meșteri erau la prima lor lucrare.
Poate se hotărește cineva să demonteze kitschul fără seamăn ce acoperă priveliștea centrului. Măcar de erau ceva materiale mai acătării dar e simplă tablă vopsită prost ce deja se scorojește. Poate în parcul celor mici ar fi mers dar în ambientul de cu totul altă factură a centrului este o potriveală forțată cam ca nuca aninată de un perete.
