Peste 1.600 de ziariști, medici, profesori, artiști, scriitori și nu numai s-au mobilizat în fața noului și unuia dintre cele mai grave derapaje comise de România TV, cu privire la cazul jurnalistei Iulia Marin, care s-a stins la doar 32 de ani, după o luptă cu suferința psihică și o carieră profesională remarcabilă. 

România TV s-a referit la situația jurnalistei în termeni retrograzi: „Oamenii ăia sunt tulburați psihic, produceau materiale de presă. Pixul domnișoarei Marin e o armă. Care folosită cu ticăloșie poate distruge destine”.

Alte fragmente din ceea ce au susținut moderatorul Victor Ciutacu și invitații săi:

„Schizofrenia de care suferea (…) nu era un secret pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru șefii ei direcți (…) nu erau un secret nici nopțile petrecute la spital (…)”;

„Și tot ei, purii și revoltații au publicat (Libertatea, n.red.), cunoscându-i starea și diagnosticul, ba chiar pe post de editorial delirul ei din salonul cu oameni cu discernământ îndoielnic, expunând-o judecății nedrepte a semenilor și punându-i eticheta de rătăcită promovată ca experiment de presă”.

PRESShub, cea mai răspândită rețea de presă din România, condamnă atitudinea RTV cu privire la jurnalista Iulia Marin. Vă prezentăm, în continuare, opinii ale colegilor noștri din rețea cu privire la ceea ce a făcut așa zisa televiziune de știri.

Ionuţ Jifcu, Reporter24.INFO: Nu are legătură cu jurnalismul

„Dincolo de toate, ca jurnalist, mi se pare trist pentru meserie că ni se induce cumva ideea că ceea s-a întâmplat la România TV este parte din normalitate, că ei şi-au făcut meseria, că au tratat dispariţia Iuliei Marin ca pe o ştire de presă şi că doar îşi urmează menirea.

NU! Este total fals, întregul concept al aşa-zisului demers de presă este stricat din capul locului. Nu are legătură cu jurnalismul şi cu ceea ce trebuie să facem noi, cei din această breaslă.

Folosirea unei tragedii pentru diverse interese meschine şi obscure nu poate fi ceva pozitiv şi asta nu e discutabil.

Mărturisesc că n-am avut stomacul să văd emisiunea respectivă, ci doar să citesc pe alocuri transcrierea. Dar am văzut lipsa de reacţie a celor care sunt plătiţi cu salarii mari, cu rang de secretar de stat, să se sesizeze şi să intervină. CNA-ul ăsta, că despre cei de acolo vorbesc, a ajuns o instituţie vidă, cu intervenţii tardive şi discreţionare.

Cât despre aşa-zişii colegi de breaslă de la RTV, e trist că se erijează în modele, în neprihăniţi care îşi fac doar merseria. Şi mai trist este că depresia, care este o afecţiune cu care se confruntă tot mai mulţi oameni, este tratată cu indiferenţă în mainstream-ul românesc.

România TV, conştient sau nu, tarează alţi oameni care se confruntă cu probleme similare.”

Redacția Vrancea 24: Ne delimităm de asocierea cu orice sintagmă de colegialitate cu astfel de lucrători din mass media

„Redacția publicației Vrancea24 condamnă vehement derapajul realizatorilor RTV din ultimele două zile, la adresa jurnalistei Iulia Marin, de la Libertatea, trecută în neființă.

Sub acoperirea unor așa zise dezbateri, autointitulatul jurnalist Victor Ciutacu, alături de invitați în platou, au încălcat orice formă de deontologie, punând la îndoială probitatea morală și profesională a fostei noastre colege, punând diagnostice în direct și mânjind incalificabil imaginea unui profesionist în mass media, așa cum nu vor fi niciodată unii lucrători de la RTV.

Ne delimităm de asocierea cu orice sintagmă de colegialitate cu astfel de lucrători din mass media și cerem CNA să sancționeze derapajele constante la integritatea profesională și imaginea unor persoane care au ales să facă această meserie onest, până în ultima clipă a vieții”.

Lucian Petraș, Săptămâna online: Cel mai urât lucru este să judeci fără să înțelegi

„Iulia poate să fie oricare dintre noi, pot să fiu eu sau tu sau prietenul tău, depresia din păcate nu ocolește pe nimeni și, mai mult, nu există o intervenție miraculoasă care să te scoată din acea stare.

Nu poți să apeși un buton și să dai restart. Cel mai urât lucru este să judeci, fără empatie, fără să înțelegi, pur și simplu să pui o etichetă.

Sunt revoltat de modul cum Romania TV a prezentat situația Iuliei și CNA sau CNCD cred că ar trebui să sancționeze astfel de derapaje.”

Redacția Gazeta de Stâlpeni: Depresia sau anxietatea nu se văd, nu sunt palpabile

„Problemele mintale, spre deosebire de cele fizice, nu se văd, așa că oamenii au o tendință mai mare să le minimalizeze importanța. Dacă ai o mână în ghips și te întâlnești cu un cunoscut, prima reacție a acestuia când îți va vedea mâna va fi, probabil, «Oh, îmi pare rău că treci prin asta!», de cele mai multe ori nefiind nevoie să spui nimic.

Dacă suferi de anxietate, depresie, tulburări bipolare sau orice altă afecțiune de natură psihică, reacțiile oamenilor variază de la «Depresia nu există» până la «E ok, o să îți revii tu!».

Depresia sau anxietatea nu se văd, nu sunt palpabile, deci există șanse infinit mai mari să fie trecute cu vederea atât de cel care suferă, cât și de cei de lângă el.

Pe lângă asta, mai avem exemplul unor pseudo jurnaliști «cu experiență”, care la o televiziune cu acoperire națională se folosesc de tulburările psihice pentru a-și justifica audiența. Dacă există o scală a celor mai josnice lucruri auzite la TV în ultima vreme, emisiunea aia ocupă unul din primele 3 locuri.

Lăsând la o parte deontologia de jurnalist, se pare uneori că am pierdut orice urmă de empatie umană față de apropiații care suferă. Există aici o petiție împotriva acestei emisiuni pe care vă recomand să o semnați ca și noi, deoarece trebuie să începem să schimbăm ceva în această privință a modului în care discutăm despre sănătatea mintală.”

Alin Cristea, De Braila: Mizeria și abjecția vor supraviețui, își vor găsi mereu un loc călduț

„Da, mizeria și abjecția există în presă. Și, să fim sinceri, nu de ieri, nu de când a murit Iulia, nu de când o infecție purulentă s-a revărsat asupra unei persoane care nu mai este în viață și care, dincolo de orice altceva, nu se poate apăra.

E presa pentru care nu există reguli – nici măcar gramaticale, presa care scrie orice și oricum, presa care, întâi de toate, nu dă doi bani pe cei care o consumă. Relația jurnalist-cititor nu există și, cel mai important, nu există credibilitate.

Trafic / audiență face și un site porno. Credibilitatea și influența se câștigă altfel, se câștigă dacă reușești să fii cel mai bun nu prin a batjocori morți, a strecura câte un organ genital printre rânduri sau a linșa cu născociri desprinse din științifico-fantastic.

E presa pentru care nu există conceptul «hard news», nu există investigații, surse sau, la modul general, muncă zdravănă. Există doar o tastatură sau un platou de televiziune de unde se împrăștie mizerie, unde ținta nu e vreo schimbare în interes public, ci a face ca tot ce este în jur să duhnească.

Cu siguranță, mizeria și abjecția vor supraviețui, își vor găsi mereu un loc călduț în care acest mod de a răsturna găleata în numele jurnalismului să reziste. Totuși, valul pornit acum, după moartea Iuliei, valul de bun-simț, doboară valul de ură și de infecție care străbate presa din România, deși, să fim realiști, nu-l va face să dispară.

Și, îl doboară nu doar pentru că sunt mai mulți jurnaliștii care aleg decența și respectarea unor norme atât de esențiale și clare, ci pentru că suntem mai credibili în fața societății.”

Hannelore Petrovai, editor PressHub.ro, redactor-șef HunedoaraMea.ro: Jurnalistul are obligația de a fi responsabil

„Stigma poate să facă, de multe ori, mai mult rău decât boala în sine. Bolnavul psihic, considerat «nebun”, pe lângă lupta crâncenă cu proprii monștri, trebuie să lupte și cu monștrii din jurul lui, aceia care nu doar că nu îi înțeleg lupta, dar îl și judecă.

Ca și cum ar fi vinovat.

Dacă auzim despre o persoană că s-a îmbolnăvit de cancer suntem profund consternați, afectați, suntem empatici. De multe ori, la moartea unei persoane auzim «după o luptă grea cu o boală necruțătoare…».

Persoanele care suferă de boli psihice, pe de altă parte, sunt considerate, de multe ori, persoane «slabe».

Deși puterea de care ai nevoie pentru a trece peste episoadele unei boli psihice este de neimaginat. Iar depresia, în mod special, este considerată un moft.

Dincolo de calitățile umane de care ar trebui cu toții să dăm dovadă în fața unei boli, oricare ar fi acea boală – empatie, solidaritate, disponibilitate, sensibilitate – jurnalistul are obligația de a fi responsabil.

Responsabilitatea ar trebui să fie primul punct pe fișa postului la angajare. Pentru că jurnalistul nu doar informează. Jurnalistul este și formator de opinii.

Jurnalistul este «câinele de pază al democrației». În Muzeul Presei din Washington, pe un perete mare, este scris un citat aparținând lui Richard Nixon: «Americanii nu cred nimic până când nu văd la televizor”.

Tot în același muzeu se vând, la raionul de cadouri – pixuri, creioane, căni, tricouri – pe care scrie «Trust me! I’m a journalist/ Aveți încredere în mine! Sunt jurnalist”.

Sper din toată ființa mea că lucrurile nu vor rămâne așa. Sper că instituțiile abilitate – CNA, CNCD, oricine poate face dreptate – vor lua măsuri împotriva lui Victor Ciutacu și a celor care au girat ca o asemenea nedreptate să se întâmple. Doar așa vom putea, noi și copiii noștri, să trăim într-o țară «normală». Că «nebunia» nu ne place – nu-i așa?”

Sursa: https://presshub.ro/