Judecătoarea Adriana Stoicescu face o nouă radiografie a societății actuale. Lipsa de educație, dar și disprețul față de școală manifestat deopotrivă de părinți și copii, condiția profesorilor și modul de evaluare al elevilor sunt aspecte analizate de Adriana Stoicescu pe pagina de Facebook:

Prin clasa a șaptea am descoperit că doamna profesor Rodica Tomulescu ne poate tortura și altfel decât cu virgula între subiect și predicat, descoperindu-ne domnia sa pronumele de întărire.
Mi-a mâncat zilele.
Așa cum mi-a mâncat zilele cu toată gramatica.
Iar azi îi mulțumesc și o pomenesc ori de câte ori descopăr câte o ”grozăvie” prin actele de la dosar, prin ziare și pe la radio.
Dar, mă întreb, câți copii din ziua de azi își vor aminti de dascălul de română, peste 30 de ani?

În Românica dascălul a devenit sclavul grupului whatsapp al părinților și bunicilor, al comitetului de elevi, al consiliului director, al nenumăratelor comitete și comiții.
Dascălul trebuie să adapteze matematica în funcție de dorințele grupului de mămici absolvente ale Academiei de goblen, care pot decreta că, în prima joi din lună, 4+4 egal 10.
Limba română se reduce la ”cf?”
Istoria e moartă, geografia pe coclauri, rămân abilitățile tehnice și statul cu ochii în ecran cât mai mult timp, probă obligatorie la orice examen.
Că asta înseamnă democrație și libertate, nu-i așa?
Dascălul nu e cool, nu are simțul umorului, nu e vedetă pe tik tok și nici nu dă sfaturi competente precum expertele în diete.
Dascălul nu are limuzină precum tăticul și nici ținute pariziene precum mămica.

De ce ar trebui să ne fie model?
Într-o lume intoxicată de prostie așteptăm de la următoarele generații să ne salveze, în timp ce noi îngropăm copiii în superficialitate și dispreț la adresa cărții.
Generația grilelor (nu, nu voi promova niciodată, pentru că sunt zero barat la grile) se va exprima onomatopeic, dar va pune cu mare artă X- ul în căsuța lui, dovedind, nu-i așa, serioase cunoștințe și abilități.
Sper ca doamna profesor Tomulescu, de pe steaua Domniei sale, să arunce o privire pe textul ăsta, în timp ce ascultă ”Sonata lunii” și mai trage o pipă, ca să își păstreze vocea inconfundabilă cu care striga la mine, când eram neatentă (adică, mai mereu) ” Supurov, îți aduc și o cafea, că așa bine stai tolănită în bancă…?”
Va găsi de cuviință să mă critice, sigur am vreo greșeală de ortografie.

Respectați-vă dascălii!
Fără ei vom deveni o adunătură de primate atent epilate și cu migală rujate, rânjind liniștiți și senini în timp ce diverși tatuați ne dau lecții de beție, convinși că viața la asta se reduce.
Sursa: flux24.ro