Sorin Supuran a fost numit director general interimar la STPT ( fostul RATT) la sfârșitul lunii mai.
Tot ce a găsit acolo l-a făcut să promită un cât mai urgent audit intern. Și așa cum a promis s-a și apucat imediat de verificat și de întocmit acest document foarte important, ce sintetiza starea de fapt atât fizică cât și financiară a societății la acel moment dat. Asemenea unei radiografii exacte ce deslușește cele mai evidente, dar și cele mai ascunse nereguli.
Raportul este gata. A fost printat pe nu mai puțin de 181 de file cu tot ce a fost considerat în afara legii. Dosarul a fost înaintat Curții de Conturi pentru verificarea datelor. Cu toate că nu mai este director general (chiar și interimar) din poziția pe care o mai păstrează, de membru al Consiliului de administrație, Supuran promite că va continua să urmărească bunul mers al societății de transport.
În analiza înaintată sunt și multe elemente ce ar putea să se apropie de latura penală a neregulilor, dar până la un răspuns autorizat al autorităților se consideră că poate acestea sunt doar simple derapaje sau un joc nesăbuit cu banii publici.
„Auditul pe care l-am realizat a fost înregistrat la instituțiile statului, azi l-am depus și la Curtea de Conturi. (…) Am primit garanții că în iunie sau iulie, autoritatea tutelară va achita obligațiile financiare pe care le datorează către STPT. La data de 31 mai, sumele datorate către STPT erau de 14 milioane de lei. Dacă suma ar fi fost plătită integral, STPT ar fi putut plăti rate eșalonate și chiar o parte din furnizori. Acea eșalonare către ANAF nu era plătită niciodată la timp, iar întârzierile produc penalități… Fiind bani publici, am insistat foarte mult și am încercat să conștientizez că penalitățile reprezentau sume foarte mari. Pe lângă discuțiile avute verbal, am notificat Primăria Timișoara cu înscrisuri, cu sumele pe care le avea de datorat către STPT”, a detaliat Sorin Supuran.
Pentru a sintetiza pe scurt cele mai grave probleme este suficient de a prezenta următoarele aspecte:
-Politica de gratuități este mult prea generoasă.
Toți pensionarii circulă gratis indiferent că au o pensie de 500 de lei sau cu mult peste 2.000. Sunt cazuri de pensionari cu taloane pe care scrie 5.000 de lei pensie, dar tot au gratuitate. Așa ceva nu este normal.
În toată lumea, dar și la noi în țară există gratuități. Dar acestea trebuie acordate cu mare atenție doar acolo unde chiar este cazul. Este necesară o revizuire urgentă a listei. Majoritatea angajaților din subordinea primăriei se bucură de această facilitate indiferent dacă au sau nu o muncă de teren legată de circulația cu transportul în comun.
-Un plan de investiții haotice și foarte mari consumatoare de fonduri. Acestea au fost stopate ca nefiind suficient de bine argumentate, dar și multe lucrări neconforme. Sunt câteva exemple ca lucrarea de reabilitare a sediului din bulevardul Take Ionescu numărul 86, unde s-a lucrat fără autorizația ISU ce ar fi fost necesară și obligatorie. Fosta conducere a și aprobat restituirea unei cote de 75 de procente din garanția reținută constructorului. Fostul director Goia a dus discuții de a preda sediul de pe același bulevard de la numărul 56 pentru scopuri culturale. Asta, în ciuda faptului că nu există autorizația necesară din partea Direcției de Cultură.
O altă gaură neagră unde dispăreau veșnic fonduri a fost Baza de agrement unde nu se lucra nimic, dar veșnic se cereau sume de bani pentru modernizare și reabilitare. De altfel, chiar Curtea de Conturi a găsit acolo, la un control anterior din anii 2012-2014, nereguli deloc simple.
-Piesele de schimb au fost, de asemenea, un robinet unde veșnic picurau sume importante în buzunarele unor intermediari fără nici un aport la bunul mers al societății. Aceste piese erau supraevaluate cu 100 la sută sau în unele cazuri, chiar cu mult peste 200 la sută. Două exemple sunt de domeniul evidenței pentru oricine chiar și nespecialist. Fosta conducere plătea unei firme de apartament obscure 8.000 de lei pentru un kit de ambreiaj de autobuz când acesta se poate găsi la o sumă de 2.000 de lei. Aceiași firmă procura computere de bord pentru autobuzele Mercedes din surse ciudate, când direct de la reprezentantul Mercedes erau mult mai ieftine. Unele piese de schimb erau cumpărate la mâna a doua sau chiar a treia.
-Telefonia a fost iar o mare gaură pe unde se scurgeau banii publici. Există contracte cu foarte multe firme de telefonie, în loc să se fi făcut cu doar una serioasă ce ar fi putut garanta și un discount serios al facturilor. Un număr de 38 de telefoane performante și tablete au fost plătite și nimeni (nici cei din conducere ce au semnat facturile) nu pot spune la cine se află. Sau dacă chiar există.
-Mașinile de serviciu erau folosite de oricine în orice zile, indiferent dacă erau lucrătoare sau libere, în orice scopuri. Consumul de carburant era plătit de firmă fără a se face o evidență a consumurilor.
-Deplasările externe se aprobau în orice condiții cu cheltuieli serioase fără ca cineva să se sinchisească să facă un raport la întoarce. De altfel, lucru obligatoriu prin lege.
-Tramvaiele Armonia sunt un alt exemplu de afacere păguboasă. Cu toate că au o garanție de zece ani, ele mai mult stau în atelier decât circulă pe traseu. Constructorul ar avea obligația ca, în maximul zece zile de la notificarea unei defecțiuni să pună în funcțiune tramvaiul. Dar realitatea este departe de aceste cerințe.
Sigur că aceste exemple sunt doar o mică parte din cele ce se află în dosarul-raport înaintat de către Sorin Supuran către Curtea de Conturi.
Problemele sunt mult mai vaste și mai complexe.
Fostul director nu dorește să mai ocupe funcția din care a fost înlăturat în mod abuziv, dar va veghea la recuperarea banilor de care a fost păgubită societatea de trasport.
Iar mai apoi poate se va ocupa să depună plângeri penale „împotriva grupului infracțional organizat, ce a dispus luarea acestei măsuri abuzive” (înlăturarea sa de la conducere în timp ce se afla plecat în delegație).