O inițiativă mai amplă a primarului Reșiței, Ioan Popa, de a da viață Centrului Civic al Reșiței, cuprinde și punerea în valoarea a fântânii cinetice – operă a regretatului sculptor, laureat al Premiului Herder, Constantin Lucaci. De altfel, dacă nu se intervenea acum, probabil că fântâna nu ar mai fi funcționat deloc, în scurtă vreme, deoarece la mecanismul subteran nu a mai umblat nimeni, de 30 de ani. Pornind de la această realitate, Ioan Popa intenționa să monteze o instalație de sunet, pentru a organiza, în fiecare seară, scurte concerte de muzică simfonică, fântâna să fie iluminată ambiental iar apa să tâșnească în ritmurile muzicii. Această inițiativă, conexată cu repararea dalelor din centru, cu realizarea unor terase-pilot și un mic park de skating, ar fi urmat să readucă la viață un Centru Civic pustiu și anost.
Numai că intențiile sale au fost probabil un pic greșit înțelese, pentru că un grup de intelectuali ai Reșiței – scriitori, oameni de cultură, arhitecți, jurnaliști – consideră că fântânii i s-ar aduce modificări de natură a o transforma într-un monument kitsch, afectând astfel acest simbol al orașului. E ca și cum, spun acești intelectuali, am vrea să modificăm Coloana Infinitului. Pentru o edificare completă, însă, redăm mai jos scrisoarea deschisă a grupului de intelectuali, adresată primarului Reșiței.
”Suntem un grup de cetățeni, locuitori ai Reșiței, care se declară nemulțumiți pentru o parte din intervențiile pe care doriți să le aplicați uneia dintre valorile artistice ale acestui municipiu și anume Fântâna cinetică, amplasată în partea centrală a orașului, operă de artă monumentală care aparține unui mare artist, sculptorul Constantin Lucaci. Suntem informați despre lucrările pe care doriți să le realizați asupra fântânii. O bună parte sunt intervenții de reparare a sistemului de alimentare cu apă, de înlocuire a sistemului de pompe, înlocuiri de circuite electrice, curățarea bazinului de alge ș.a. Cu aceste intervenții, suntem pe deplin de acord. Pe lângă acestea însă v-ați propus și realizarea unei regii sonore, a unei scenografii de lumini, total străine obiectului de artă conceput inițial de artist. Dorim să vă reamintim că autorul acestei opere de artă aparține meleagurilor noastre, fiind născut la Bocșa și este Cetățean de onoare al Reșiței și al Caraș-Severinului. A creat pentru România nouă fântâni cinetice din inox, amplasate în nouă orașe ale țării. Fântâna cinetică din Reșița, alături de celelalte fântâni cinetice, a adus sculptorului Constantin Lucaci și implicit României, în anul 1984, Premiul Herder, perceput drept un adevărat Nobel al Estului. Maestrul Lucaci a fost primul sculptor care a primit acest prestigios premiu acordat de Fundația Alfred Toepfher, cu sediul la Hamburg, Germania, și înmânat la Universitatea din Viena pentru artă și rezistență prin cultură. Valoarea operei sale a fost recunoscută și la Bienala de Artă de la Veneția, fiind singurul artist căruia i s-a permis o dublă participare în condițiile în care un artist putea să participe o singură dată în viață, precum și de Vatican, sub patronajul căruia a fost organizată o expoziție permanentă, un adevărat muzeu. Constantin Lucaci a rămas singurul artist român căruia Vaticanul i-a acordat această onoare.
Am invocat toate acestea spre a ne face înțeleși: Fântâna din centrul municipiului nostru care, odată cu decăderea industriei reșițene, a devenit simbolul Reșiței, nu are doar o valoare materială, ci deține un loc de cinste în istoria artelor contemporane românești și europene. Fântâna lui Lucaci a fost gândită într-un demers cinetic și joc de ape, unic. Aceasta „cântă” prin muzica apei, prin aripi de înger și columnă de apă care unește cerul și pământul. Respectând strădania artistului și a reșițenilor care l-au ajutat să o realizeze, fântâna trebuie să-și păstreze cinetismul, jocul de ape și muzica apei așa cum a fost concepută inițial. Opera și Artistul merită acest respect! Cum nimeni nu-și permite să modifice „Coloana infinitului” sau oricare altă lucrare recunoscută național sau mondial, tot așa nici administrația Reșiței nu ar trebui să intervină cu lumini și muzică implementată fântânii, transformând-o într-un spectacol de cabaret. Orice grefă, fie și cu luminile cele mai strălucitoare, cu muzică de cea mai bună calitate, încalcă drepturile de autor ale artistului, devine nefericită și transformă arta în kitsch.
Dacă administrația locală și-a propus ca prioritate a acestui oraș să ofere reșițenilor un spectacol de ape, pe muzică și lumini, cum e mereu invocată fântână de la Barcelona, foarte bine! Să construiască una nouă în condițiile în care se consideră că acesta este prioritatea Reșiței, nu să intervină asupra unei valori recunoscute internațional, devenită simbolul municipiului, încălcând în felul acesta și legislația.
Vă invităm să meditați asupra celor prezentate și să renunțați la proiectul de modificare a unei Opere Simbol. Așteptăm să răspundeți la bunele intenții ale semnatarilor acestei scrisori cu bune intenții și înțelepciune, fără orgolii și ambiții nemăsurate. Nenumărate sunt în lume fântânile care cântă pe jocuri stridente de lumini, aruncând din țevi anoste torente de apă, dar niciuna nu reprezintă o FÂNTÂNĂ SCULPTURĂ ca a noastră. O fântână care-și „cântă” povestea doar prin forța apei, poveste inconfundabilă care este a celor care au fost, sunt și vor rămâne AICI. Reșița, 21 mai 2017.”
Scrisoarea e semnată de 27 de intelectuali din diverse domenii de activitate dar și de fostul primar al Reșiței, Mircea Popa.
Primarul Ioan Popa a convocat o conferință de presă, chiar la fântâna cinetică a lui Constantin Lucaci, unde a invitat și pe semnatarii scrisorii deschise. Au venit acolo jurnalista și scriitoarea Dorina Sgaverdia, autoare a unui volum bilingv româno-englez despre maestrul Constantin Lucaci și opera sa și jurnalistul și poetul Nicolae Sârbu, fost director al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița. Ioan Popa a ascultat argumentele reprezentanților grupului de intelectuali ai Reșiței, în esență cele pomenite în scrisoarea deschisă și apoi le-a explicat că e vorba de montarea unei instalații de sunet în afara perimetrului fântânii și a unei instalații de iluminat alb-cald. Mai mult, se pare că maestrul Constantin Lucaci și-a imaginat această fântână pe „Simfonia Apei”, a lui Joseph Haydn, aspect confirmat și de reșițeanul Doru Morariu, muzicolog, directorul Corului Filarmonicii din Iași, cu care Popa a purtat discuții pe această temă. Astfel, reprezentanții grupului de semnatari ai scrisorii au căzut de acord ca fântâna să funcționeze în acest fel, dar fără lumină colorată și fără intervenții pe corpul acesteia sau asupra modului de funcționare. Așa că, vorba unui coleg de breaslă, „fântâna reșițeană nu va da din buric!” Dar, toată această tevatură e un semnal foarte bun, în fond, că există dezbateri pe teme sensibile ale orașului, că reșițenii sunt interesați de patrimoniul lor și că din partea municipalității există deschiderea atât de necesară.
