– Domnule Popovici, mă bucur să vă reîntâlnesc. Sunteți în momentul de față implicat sub flamura unui partid politic care militează pentru câteva lucruri fundamentale din perspectivă democratică dar și al valorilor sociale pe care ar trebui să le împărtășească oricine într-o lume ca cea de astăzi. Ați avut funcții importante la nivelul statului român, în special în zona finanțelor. Să vorbim concret despre candidatura dumneavoastră la Consiliul Local Timișoara. Care ar fi principalul imbold sau principalul scop al candidaturii dumneavoastră? Ce doriți să faceți concret pentru orașul Timișoara în următorii patru ani?
– Vă mulțumesc! Stând atâta vreme fără a ieși în fața timișorenilor cu niște probleme legate de profesia mea de economist, studiind arhitectura și filozofia întocmirii bugetului și respectiv a execuției bugetare de la primăria Timișoara, vreau să spun că în condițiile în care există vrerea Dumnezeiască, de a accede la această funcție de consilier local, datorită experienței și a stagiului pe care l-am petrecut în această urbe frumoasă și capitală de regiune a Banatului aș dori să mă implic în ceea ce privește modalitatea de elaborare a bugetului comunității locale. Pentru faptul că Timișoara este un municipiu bogat, un municipiu în care legislația în vigoare permite ca din impozitul pe venit să fie afluită cu o parte cât mai mare, crescând în fiecare an procentual din impozitul pe venit pe care îl realizează cei care își desfășoară activitatea în raza municipiului Timișoara.
Spun eu că ar putea aceste sume de bani să primească o destinație cu totul și cu totul mai aparte. În sensul că dacă filozofia elaborării bugetului primăriei Timișoara este înțeleasă și este o însumare a tuturor bugetelor pe care le presupune activitatea de funcționare a primăriei dar și a societățiilor care fac parte din primăria Timișoara lucrurile ar putea să aibă o altă execuție bugetară astfel încât să nu ne trezim cu sume foarte mare pe care primăria la ora actulă nu este în stare să le onoreze din punct de vedere al pretențiilor pe care le solicită, respectiv contravaloarea presă facstațiilor, a lucrărilor, a serviciilor pe care le fac unitățile componente ale primăriei creând un deficit fantastic de resurse bugetare care are consecințe nu numai din punct de vedere financiar ci și din punct de vedere al apetitului de a munci cei care sunt angajați în aceste unități. Dat fiind faptul că de fiecare dată managerii nu fac altceva decât să facă un „balet” pentru a recurge la a putea să onoreze la vreme achitarea drepturilor salariale. Spun că am experiență în acest domeniu.
Sigur că alții vor să vină să spună că au deținut sau au avut în subordine instituția arhitectului fie instituția direcției sociale. Vă rog să rețineți că din anul 1978 (deci de la vârsta de 28 de ani) cunosc această unitate foarte bine. Iar de-a lungul anilor am desfășurat activități de mare răspundere de la contabil șef al Grupului de Gospodărire Comunală care reunea tot ceea ce înseamnă în acest județ gospodărirea comunală. Iar după aceea funcțiile pe care le-am deținut în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice, înființând Trezoreria Staului ca bancă a statului și după aceea coordonând activitatea tuturor serviciilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice. Deci cunosc foarte bine și am experiență în acest domeniu. Doresc din tot sufletul să mă implic, nu brutal și nu cu zgomot, ci dimpotrivă lămurind pe viitorii colegi din Consiliul Local să înțeleagă că de la resursa financiară pornește totul în activitatea pe care primăria o inițiază.
Sigur că noi, cei care am înțeles că doctrina partidului Alianței pentru Unirea Românilor este primul rând o doctrină de înfrățire și de chemare sub steagul regelui Ferdinand, să unim teritoriile românești, astfel încât în curând să fim o voce în orchestra Comunității Europene. Să nu fim lăsați în exterior ci dimpotrivă să ne impunem punctul de vedere.
Am structurat într-un fel prin mintea și prin munca analitică a colegilor din conducerea partidului zece puncte principale pe care nu le voi dezvolta acum. Ele vor fi aduse la cunoștiința generală a celor care doresc să îmbrățișeze această nouă doctrină să înțeleagă că credința creștină este obiectivul prioritar și în special credința ortodoxă, pe care-l vizăm. Deși am primit destule voturi la referendumul cu familia observăm că totul a fost trecut în umbră. Trebuie să recunoaștem că familia creștină și familia tradițională, așa cum a fost lăsată de Dumnezeu, este motorul fiecărei societăți.
– Să revenim la două-trei lucruri din plan local. Pentru că ați identificat chestiuni interesante și ați făcut o strategie foarte coerentă despre banul public. Timișoara are un buget la ora asta de aproape 400 milioane de euro, cu fonduri europene. E limpede că nu e un buget mic. Cum credeți că ar trebui cheltuit acest buget în anii următori? Pentru că uitați, oamenii se plâng că nu avem un spital municipal. Acesta existent este foarte vechi și depășit. Oncologia e vraiște (la Municipal). Timișoara nu are un stadion. Timișoara nu are o sală polivalentă la nivel de oraș cu 400 000 de locuitori. Nu vorbim de sala Olimpia de acum 40-50 de ani. De asemenea sunt nemulțumiri legate de felul în care arată parcurile. Deci toată această problemă a banului public, al bugetului care nu este mic, se reflectă într-un mod foarte neplăcut în diversitatea și felul în care arată orașul acesta. Curățenia de pildă. Una din marile nemulțumiri este felul în care acest oraș arată din perspectiva curățeniei publice. Un oraș care acum 30, 40 de ani (dumneavoastră știți mai bine) era considerat al florilor și era de o curățenie rară. Aici cu ce ați veni dumneavoastră concret ca potențial consilier local?
– În primul rând aș cere de la toate resorturile și economice și bugetare să primim un inventar al oportunităților care sunt și nu am neglija nici o strategie pentru următorii trei, patru ani în care în fiecare an să avem resursa bugetară, obiectivul pe care ni-l stabilim, finalitatea acestuia și rezultatele pe care le vizăm. În condițiile pe care le-ați enumerat, banul public este lăsat la îndemâna celor care doresc conjunctural să realizeze niște obiective, mai mult sau mai puțin apreciate de timișoreni, rezultatul nu poate fi acel pe care l-ați descris. Obiectivele pe care le stabilești la începutul mandatului acestea trebuiesc respectate cu sfințenie. Și în fiecare an resursa bugetară trebuie să fie asigurată. Trebuie să spun că nu este permis ca în funcție de zvonurile (nu indicațiile sau ordinele transmise de undeva de sus) care sunt interpretate conjunctural ca într-o lună dată fiind accederea la o resursă bugetară să declari că nu am nici un fel de plăți nerestante către diverși furnizori și în următoarea lună când vine și aude iarăși că e posibilă apariția unei ordonanțe prin care cei care au plăți restante or să primească cu prioritate niște resurse financiare, să vii și să le declari. Întrebarea mea este unde este disciplina și rigoarea execuției bugetare?
În condițiile în care în Timișoara încă nu se cunoaște adevăratul potențial fiscal, pe care îl are, datorită minusurilor pe care le are în ceea ce privește inventarierea întregului patrimoniu a unității administrativ-teritoriale a Timișoarei, nu poți să stabilești o strategie curată și posibil de realizat.
Gândiți-vă că sunt foarte, foarte mulți cei care înregistrează plăți restante la bugetul local, fără să existe o preocupare permanentă a celor care au în portofoliu și în administrare acești debitori care ar trebui în fiecare lună controlați și uzitate toate mujloacele și tehnicile și procedeele pe care le implică disciplina fiscală. Pentru a putea să încaseze aceste sume. Sunt unități care consumă serviciile comunității locale și în ceea ce privește achitarea față de de obligațiile pe care le au, le trec pe planul doi sau trei.
– Ce spuneți ca om de finanțe este foarte interesant. S-a mai auzit teoria asta că foarte mulți ce nu plătesc. Și se adună de ordinul milioanelor de euro ce nu se adună la stat. În ciuda fatului că la Timișoara se plătesc în general impozitele destul de bine raportat la restul țării. Pentru că nimeni sau foarte puține persoane din primărie urmăresc aceste debite.
– Nu aș putea spune că nimeni din primărie. Dar și aici dacă nu există o rânduială în ceea ce privește disciplina la locul de muncă pe care legilația în vigoare te obligăm să o respecți, nu poți să ai rezultatele scontate. Filozofia întocmirii unui buget presupune în primul rând să obligi personalul de specialitate, ca prin toate tehnicile și procedeele disciplinei fiscale să vină în fiecare început de an bugetar și să spună: X-ulescu are un portofoliu de 100 de milioane de lei neîncasați de la N anul acesta. „Cu 40 de miloane voi veni cu lichidități”. În condițiile acestea sigur că va fi un cutremur și în ceea ce privește personalul care are atribuțiile acesta. Dar ar fi și o atenționare pentru cei care sunt datori. Nu poți veni să spui că „am trei sute de mii de lei datorii la bugetul local și nu mă întreabă nimeni ani de zile”.