Domnule Cristian Fitz, sunteţi inginer diplomat într-o companie multinaţională. Aveţi o carieră temeinică şi satisfacţii profesionale pe măsură. Aţi intrat totuşi, de curând, în politică. Cum aşa? Ce v-a determinat să luaţi această hotărâre?
Hotărârea de a intra în politică a venit foarte greu. La un moment dat, aveam în mână oferta unei companii japoneze în timp ce, în urechi, îmi ţiuiau declarațiile unor politicieni care îi goneau din țară pe cei ce le spuneau să nu mai fure. Pe de-o parte, voiam să scap, să-mi duc copilul și soţia într-un loc în care normalitatea să fie la ordinea zilei; pe de cealaltă parte, mă gândeam că tot ce am realizat până acum s-ar risipi. A venit apoi o replică, „altă întrebare”, și de atunci n-am mai avut în minte nici viitor în pribegie și nici veninul turnat de politicienii școliți în comunism. Mi se rostogoleau doar versurile unui cântec: „Noi nu plecăm,/ Noi nu murim,/ Nu suntem lași,/ Nu suntem hoți…”
Mi-l amintesc. Îl cânta Pro Musica şi a însemnat mult pentru generaţia revoluţiei. Să revenim: lucraţi în Timişoara, dar locuiţi de câţiva ani în Moşniţa. Ce ştiţi despre problemele Moşniţei?
Problemele Moșniței m-au izbit după ce am cumpărat terenul pentru casă, în 2006. Ne-am lovit de greutatea cu care obțineai informațiile în primărie, de lipsa utilităților, de lipsa alternativelor la transportul cu mașina proprie. Am fost bucuros când am văzut că s-a ales o administrație liberală și am mers cu încredere (și naivitate) la primele întâlniri cu primarul și consilierii. M-am dus apoi la vecinii din cartier, să-i anunț că problemele noastre se apropie de rezolvare. Dacă m-ați întreba de ce am ales să mă implic în administrația locală, v-aș spune că tocmai din cauza acelor probleme care și azi sunt aceleaşi ca în trecut – niciodată finalizate.
Aveți regrete că v-aţi construit o casă la Moșnița?
Decizia de a ne stabili aici nu o regret. Ce aș fi putut face mai bine (iar acum e prea târziu) este poziționarea casei, care m-a privat de construcția unui garaj – și asta datorită diferențelor dintre planșele PUZ-ului și execuţia ulterioară a stâlpilor de curent de pe stradă. Un alt regret este acela că nu am plantat mai repede pomii fructiferi doriți. Cu toții știm că de la plantarea unui puiet până la prima recoltă trec câțiva ani. Și aici aș face o paralelă cu politica: haideți să ne informăm bine înainte de vot, ca să nu regretăm alegerea făcută. Haideți să facem acum o schimbare adevărată, ca să nu regretăm că trebuie să așteptăm alți patru ani pentru o nouă şansă.
E dificil să vă faceţi cunoscut, dat fiind că nu aveţi pârghii în media sau relaţii de culise cu partidele vechi. Puteţi transforma acest inconvenient într-un avantaj? Pe ce mizaţi?
Tocmai lipsa acestor relații cu partidele vechi și cu stilul lor de lucru este avantajul nostru. Suntem oameni veniți dintr-o zonă neînțeleasă de celelalte partide. Acolo nu se concepe ca un om să aibă păreri personale și să nu depindă de reţeaua partidului și de interese individuale. Ei merg pe „mie ce-mi iese?”, noi – pe „cum rezolvăm problema?”. La un moment dat, s-a creat conjunctura de a discuta cu un fost consilier local al unui partid vechi. Aflând că sunt președinte de filială nou înfiinţată, m-a întrebat de cât timp am intrat în politică și unde lucram înainte. După ce mi-am revenit din uluială, i-am răspuns că am același loc de muncă de câțiva ani, tot efortul meu politic este voluntar și se desfășoară după orele de program. De data asta, el a fost cel care a rămas mut. Modul prin care vreau să mă fac cunoscut este interacțiunea cu oamenii, față în față pe cât posibil, ca să ne putem privi în ochi și să ne cunoaștem. Doar așa putem dezvolta o relație bazată pe încredere reciprocă – relație care să se transforme în colaborare ce va duce la rezolvarea problemelor comunității.
Alianţa USR PLUS a propus un program coerent şi detaliat pentru dezvoltarea Moşniţei. Spuneți-mi care sunt primele trei lucruri care ar trebui schimbate.
Primele lucruri de schimbat sunt transparentizarea deciziilor și acţiunilor primăriei. Oamenii trebuie să știe ce se intenționează, ce se face și care sunt stadiile în care se află lucrările, fie că sunt planificate, fie că sunt deja în lucru. Apoi, hotărârile de Consiliu Local să fie ușor de găsit și de consultat, în format digital, iar oamenii să poată depune cereri și avizări chiar de acasă sau de la birou și să le poată urmări în fiecare moment pe „drumul” lor prin primărie. Cei care nu pot face acest lucru să fie îndrumați online sau la sediul primăriei. Același lucru ar trebui să se întâmple și cu reclamațiile.
Al doilea lucru care ar trebui schimbat ar fi adaptarea aparatului primăriei la nevoile zilelor noastre. Cei care sunt angajați în primărie trebuie să fie pregătiți să facă față cererilor cetățenilor. Nu poți să îi ceri unui om lucruri de care el nu s-a mai lovit sau nu știe cum se rezolvă. Cei care lucrează la orice firmă serioasă știu că pe piața muncii nu găsești tot timpul oameni cu pregătirea necesară postului respectiv. De aceea se angajează oameni de profil asemănător, cu dorință de a învăța și de a aplica ce au învățat. Aceștia sunt trimiși la cursuri, după care au o perioadă de integrare în care firma observă dacă fac sau nu față cerințelor. Îmi pare o abordare corectă inclusiv pentru creşterea gradului de profesionalizare a unei instituții cum e primăria.
Al treilea lucru, dar nu neapărat atât de jos între prioritățile pe care mi le-aţi cerut, este colaborarea strânsă cu cetățenii. Ei își cunosc cel mai bine nevoile, ei trebuie să înțeleagă, să aleagă și să accepte prioritățile. Aici, coroborat cu primul punct menționat, va trebui să stabilim niște algoritmi cu care să lucrăm pe alcătuirea și cheltuirea bugetului. Pe scurt, va trebui să analizăm cheltuielile de funcționare, pentru ca mai apoi să împărțim banii de investiții bazat pe acei algoritmi de care vorbeam. Să se țină cont de câți bani vin la buget de pe strada respectivă, câți bani au venit în timp pe strada respectivă (adică vechimea străzii), care e gradul de ocupare al străzii etc. Fiecare din acești factori trebuie punctat, iar la sfărșit punctajele cele mai mari, în ordine descrescătoare, vor fi implementate.
Cum plănuiți să faceți toate acestea și din ce fonduri?
După cum aminteam mai sus, vom face o împărțire riguroasă a bugetului, doar că pentru proiectele mari vom accesa orice alt fond disponibil. Aici mă refer atât la fondurile pe care le putem primi de la guvern, CNI, CJT., cât și la cele internaţionale (norvegiene, elvețiene, transfrontaliere și, bineînțeles, fondurile europene). De asemenea va trebui să menținem și să creăm noi relații cu comunele învecinate și cu Timișoara, pentru a accesa mai ușor fonduri pentru proiecte, cum sunt dezvoltarea infrastructurii sau crearea de „culoare verzi-albastre” de-a lungul canalelor de desecare ce ne leagă de comunele vecine. Sunt convins că relația cu Timișoara administrată de echipa lui Dominic Fritz, dar și cu ceilalți vecini va fi un real beneficiu pentru toate părțile implicate. Așa că vă îndemn pe cei care citiți aceste rânduri, dar locuiți în alte localități, să votați candidații USR PLUS. Însă pentru accesarea acestor fonduri este nevoie de o echipă solidă şi experimentată. Adică va fi nevoie de mai mult de o persoană, atât cât apare acum în organigrama primăriei, după modificarea făcută în urmă cu 2-3 luni.
Există localităţi în ţară unde Alianţa USR PLUS şi PNL au candidaţi comuni. În Moşniţa s-a încercat acest lucru? Ce s-a întâmplat?
În statutul USR, al cărui membru sunt, și în viitorul partid USR PLUS, care va funcționa după aceleași principii, filialele locale au autonomie deplină. Hotărârile în cadrul filialei locale, mai ales cele importante, se iau de către Adunarea Generală a filialei. În filiala Moșnița Nouă nu am discutat niciodată această alianță. Fiecare avem drumul nostru și dorința de victorie – mai ales noi. La finalul competiției ne dorim să câștige cel mai bun. Adică tot noi.
La fel ca în alte zone periurbane, în Moşniţa oamenii vorbesc despre o adevărată mafie imobiliară. Ce se întâmplă, de fapt, și cum s-ar putea schimba acest lucru?
Ce se întâmplă e greu de spus, dar dacă există un sâmbure de adevăr în vorbele oamenilor, atunci organele statului ar trebui să investigheze și să-i aducă în fața instanțelor pe cei ce încalcă legea. Cum am putea schimba starea de fapt? Cred că acest lucru se poate schimba prin transparentizare. Să se știe în orice moment ce tranzacții se fac și cine le face. În același mod să poți urmări și cererile depuse. Astfel te asiguri că vor fi procesate în ordinea intrării lor și nu a altor interese. Dacă totul este la vedere, lucurile nu se pot desfășura decât legal.
Campania din acest an este fără precedent, pentru că se desfăşoară în mijlocul unei pandemii. Cum gestionați acest aspect?
Deoarece noi ne-am bazat mult pe interacțiunea directă cu cetățenii, nu vrem să renunțăm la acest aspect. Pentru asta ne luăm toate măsurile de precauție, folosim măștile de protecție, soluții dezinfectante, iar manipularea materialelor electorale o facem pe cel mai scurt lanț posibil, cu aceleași măsuri de siguranță luate, astfel încât să evităm contaminarea accidentală.
Bineînțeles că ne axăm și pe comunicarea online, unde vă îndemn pe toți să ne căutați pe #CristianFitzPrimar ca să aflați detalii suplimentare despre activitatea mea și, mai ales, a echipei noastre, USR PLUS.
Aţi avut multe dialoguri cu oamenii din cartiere. Ce părere aveţi despre alegători?
Electoratul USR PLUS (și nu numai el) este foarte pretențios cu noi. Pe de-o parte, sunt susținătorii noştri, care au pretenții fiindcă știu de ce suntem în stare și ridică ștacheta cât pot ei de sus; pe de cealaltă parte, sunt oamenii care nu ne cunosc și care, sătui de politica ultimilor 30 de ani, nu mai au încredere în nimeni și nimic. Vin către noi cu grozăvii făcute de celelalte partide și sunt convinși că toți sunt la fel. Partidul (şi Alianţa) se află acum la primele alegeri locale şi, de aceea, e greu să-i convingem pe oameni de contrariul, atâta timp cât noi nu avem niciun primar sau consilier în primăriile din țară.
Vă gândiți că ați putea dezamăgi electoratul, după ce veți ajunge primar?
Mă gândesc serios la ce se va întâmpla după alegeri și la faptul că e datoria noastră să arătăm că lucrurile se pot face altfel decât am văzut până acum. Cel mai adesea îmi vine în gând faptul că, în planul meu de a realiza școala nouă pentru copiii din Moșnița, este inclusă și fiica mea. Acum e în clasa a treia. Iar gândul de a dezamăgi copiii îmi pare de neconceput. Așadar, pentru noi renunțarea și eșecul nu sunt o opțiune. Sunt convins că putem reuși. ÎMPREUNĂ.
Ce credeţi că vă recomandă pentru a fi un bun primar? Şi, dacă ar fi să ajungeți primar, care este marele dumneavoastră proiect? Unul singur – de care ați dori să vă legați numele. Să spuneți „asta a lăsat Cristian Fitz în urma lui.”
Cred că modul în care am acumulat experiențele de viață și faptul că am început de curând politica de la zero, direct cu un partid altfel, cu mentalități sănătoase, poate fi un atu. Din punctul de vedere al administrației, e oarecum similar: fiind nou în fața acestei provocări, m-am pregătit cât am putut de bine și am dorința de a o face și în contiuare, pe aceeași linie a respectării legilor și a dialogului permanent.
Ce mi-aș dori să rămână după mine? Cred că mi-aș dori ca, după plecarea mea, la apariția unei probleme oamenii să spună cam aşa: hai să ne așezăm cu toții la masă și să găsim cea mai bună soluție cu putinţă pentru noi toți, așa cum făceam pe vremea lu’ Fitzu.
(P)