De o bună bucată de vreme se face mare caz în toate mediile de agenții acoperiți. Cine sunt ei și ce treabă au cu acoperământul e altă discuție. Dar de la agenți au luat modelul și instituțiile statului român. Acestea încep să devină din ce în ce mai discrete, dacă nu chiar secrete.
În plin centrul orașului, chiar în clădirea vechii primării sunt o seamă de instituții legate de agricultură dar și de cultură. Unele și-au pus la poartă sigla, sau chiar toate datele, ca să se poată dumiri cetățeanul venit cu vreo jalbă. Altele au luat modelul discreției totale. Nu vor să se știe nimic. Poate sunt doar discrete, nu secrete.
Dar mai sunt și unele comiții ori direcțiuni ce împacă și capra și varza. Sunt semiacoperite. Adică își pun la intrare o ditamai tăblie cu steagul țării (ce-i drept foarte decolorat și scofâlcit) dar în rest pe placuță nu se vede nici urmă de vreo informație. În spiritul transparenței atât de dragi în discursuri, nu are bietul jălbar decât să ghicească cam ce ar fi vrut unii să scrie la intrare.
Ori de fapt este vorba pur și simplu despre o doza mare de nesimțire? Hai să ne batem joc de cetățeni, hai să râdem de steagul țării, par a gândi diriguitorii instituției anonime!