Ceata lui Pițigoi
Trece mândra prin zăvoi
Toți luptători de soi
Dai într-unul, țipă doi!
Auăleu ce tărăboi,
Dai într-unul țipă doi.

Aprigi ca niste zmei
Și cu brâu din sfori de tei
Sprinteni si ocheșei
Latră câinii după ei...

Privilegiații sau „speciali”, cei care au pătruns în instituțiile statului și beneficiază de mari avantaje, reprezintă o pătură socială cu mai multe straturi. În vârful ierarhiei se află funcționarii publici și decidenții politici. Pentru ei beneficiile sunt evidente: case, terenuri, mașini de lux, vacanțe, haine scumpe… toate dobândite prin câștiguri exorbitante, prin afaceri mai mult sau mai puțin legale sau prin „înțelegeri”.

Procurorii, judecătorii și polițiștii se pensionează la 40 de ani cu pensii foarte mari. Directorii de instituții publice ajung să încaseze bonusuri salariale de mii de euro. „Specialii” sunt însă, și ei, de două feluri: tangibili și intangibili. Primii sunt speriați de cei care-i au la mână, ceilalți știu sigur că n-au ce păți, deși lasă în jurul lor doar mocirlă.

„O mână spală pe alta”

Asta spune un vechi proverb. Și cam acesta este și mecanismul „specialilor”, adică al păturii privilegiate a societății, așa cum o numește Radu Nicosevici, președintele Academiei de Advocacy din Timișoara.

„Cred că există o amprentă electorală masivă. Eu aș spune că «specialii» din România, o categorie socială care nu se regăsește în multe țări din Uniunea Europeană, este generată de o clasă politică imatură, fragilă, nesigură și incompetentă”, afirmă Radu Nicosevici.

Timp de nouă ani, în perioada 2007–2015, Radu Nicosevici a fost membru al Comitetului Economic și Social European (CESE), echivalentul CES de la nivelul UE din prezent. Acolo, spune el, a studiat fenomenul politicii românești și al transformărilor care s-au petrecut în țara noastră.

În România, după ’90, Occidentul și Uniunea Europeană au venit cu expertiză și ateliere pentru a ne face să pricepem cum funcționează o țară democratică, motiv pentru care patronatele, sindicatele, asociațiile academice sau profesionale au avut parte de training-uri în țară sau străinătate ca să înțeleagă coordonatele unui sistem democratic. Instituțiile statului s-au văzut nevoite să-și schimbe abordarea. În mod normal, ar fi trebuit să treacă și la un alt fond, însă nu au avut de unde să ia oameni noi, așa că personalul din instituții a rămas același, dar a făcut cursuri și a fost asistat, iar schimbările au intervenit încet, încet.

Problema gravă au reprezentat-o partidele politice, pentru că ele sunt cele mai importante, ele produc politici publice. Adică totul depinde de decidenții politici, pentru că am accesat sistemul democratic, cu alegeri și toate cele. Politicienii, ocupând diverse poziții, decid pentru alegători în următorii ani. Poporul își exercită dreptul de a alege doar prin vot, o dată la patru ani.

Partidele s-au format haotic

Partidele politice nu au fost instruite, în anii ’90, asupra modului în care să se formeze sau cum să-și promoveze candidații într-o democrație, așa că totul a mers pe pile și prietenii.

„S-au format haotic, în stil tribal, pe criterii de familie, de prietenie, de gășcă. PSD a avut o structură pe care să se formeze — vechiul PCR —, motiv pentru care a avut cea mai eficientă și cea mai bună rețea de oameni. După cum spunea un bun prieten al meu, care se ocupă cu studiul partidelor politice, acestea înseamnă sediu, telefon, listă cu bază de date și informații despre membri. Ei bine, la începuturile PSD, totul s-a făcut haotic. Eu o cunosc pe X, ea îl cunoaște pe Y și tot așa, unul pe altul s-au ajutat. În zona politică au existat foarte multă improvizație și foarte multe criterii clientelare”, este de părere Radu Nicosevici.

Acesta spune că organizarea haotică a partidelor este cauza principală care a condus la dezastrul din învățământ, din sănătate și din alte domenii importante ale societății. „Deciza se făcea la nivel politic, după cum este normal, de altfel, într-o democrație, însă nivelul politic era reprezentat, la acea perioadă, de necalificați”, opinează Radu Nicosevici.

Ceea ce influențează componenta electorală și duce la apariția atitudinii anti-sistem, prezentă în ultimul an pe scena politică românească, este problema „specialilor”, după cum îi numește Nicosevici. Expertul consideră că beneficiile suplimentare de care se bucură acest segment al populației creează dezechilibre care duc la repulsie și revoltă.

Nicosevici le enumeră:

„Pensiile speciale, pensionarea timpurie, salariile mari, bonusurilor speciale, programul de lucru flexibil, dar și celelalte drepturi extra. Și toate acestea, îngroșate de tupeu, excese și privilegii”.

Radu Nicosevici consideră că aceste excese nu sunt justificate în ochii alegătorilor. Spre exemplu, un rol al justiției este, între aletele, schimbarea în bine a felului în care merg lucrurile în România. Publicul larg se gândește la corupția și la nedreptățile care se petrec, iar lumea consideră că ei, procurorii ori judecătorii, nu-și merită nici banii și nici pensiile uriașe după foarte puțini ani de activitate. Părerea majorității este că tocmai cei care fac rău beneficiază de privilegii, după cum menționează expertul.

Președintele Academiei de Advocacy crede că ar trebui găsite soluții constituționale, legale pentru ca problema socială a inechităților să fie rezolvată „o dată pentru totdeauna”.

„Politicienii știu că populația este deranjată, fiindcă studiază sondaje care reflectă opinia publică, presa, reacțiile oamenilor, știu cât de mult deranjează acțiunile lor. Întrebarea este: de ce nu se rezolvă problema inechității? Politicienii sunt singurii care pot face acest lucru, fiindcă ei sunt decidenții politici”, spune expertul.

Cauza problemei: un mare conflict de interese!

„Majoritatea celor care judecă legislația «specialilor» o reprezintă ei înșiși. Dacă mergem până sus de tot, cei mai privilegiați sunt membrii Curții Constituționale, dar, în ultimă instanță, și decidenții. Aici intervine conflictul de interese, pentru că ei își stabilesc lor propriile reguli. Există și decidenți care nu au, personal, beneficii speciale, și aici discutăm de cei implicați în decizia politică. Aceștia se tem de justiție și de informațiile pe care «specialii» le dețin despre ei. Adică ei le oferă privilegii celor care au control și influență pentru ca scheletele lor din dulap să rămână ascunse. Ca rezultat al unei forme de șantaj tacit, aceștia ajung să le ofere beneficii înalților demnitari din pură spaimă — spaima de a fi deconspirați. Când a venit momentul ca beneficiile să fie retrase, aceștia nu au avut posibilitatea să le ia înapoi din pricina influenței pe care înalții demnitari o exercită”, explică Radu Nicosevici.

Culisele Bruxelles-ului

Nicosevici dă un exemplu din cei nouă ani pe care i-a petrecut, ca membru al Comitetului Economic și Social European, la Bruxelles.

„Tot sistemul pare foarte democratic, însă, în realitate, puterea stă în mâinile funcționarilor publici, care constituie aparatul decizional. Putem spune că un președinte de comisie din Parlamentul European este puternic, însă au fost cazuri în care și acolo a mers câte un «Bolojan» și le-a spus că au beneficii exagerate, care ar trebui eliminate. În acel moment s-a blocat tot Bruxelles-ul, toate instituțiile lui. Atunci s-a văzut cât de puternică este această masă a funcționarilor, pentru că influența lor a crescut natural, ei își asigură imunitatea, ceea ce, din punct de vedere juridic, înțelegem prin termenul de stabilitate”, detaliază Radu Nicosevici.

El este de părere că acest fenomen se întâlnește și în România, fiind ușor de observat și în zona politică, și în rândul membrilor Curții Constituționale. Este vorba, mai precis, despre oameni care primesc privilegii și cărora li se asigură imunitatea spre a-și păstra locul pentru mai multe mandate politice, indiferent de partidul aflat la putere. Când este adusă în discuție limitarea acestor beneficii, subiectul este unul dificil fiindcă nimeni nu și-ar semna cu propria-i mână scăderea nivelului personal de trai.

Există și cumetrii, și ochi închiși la diverse afaceri, mai mult sau mai puțin legale, cum a fost, de pildă, scandalul din 2015, cu defrișările ilegale de lemne făcute în România de firma austriacă Holzindustrie Schweighofer, care aproviziona magazinele de bricolaj din întreaga Europă. După ce în România a fost dată o lege privind limitarea exploatărilor forestiere în scopul protejării pădurilor, președintele Iohannis a refuzat proiectul legislativ aducând în discuție aceleași argumente pe care le-au adus și reprezentanții firmei austriece. Președintele neagă legătura cu această societate comercială, însă firma era influentă în România și, în spatele ușilor închise, oferea bonusuri mari pentru cantitățile de lemne primite ilegal, după cum a relatat presa vremii.

Exemplele de clică sunt numeroase

Ele nu corespund neapărat unei singure categorii de „speciali”. Putem aminti bonusul de 500.000 de lei primit la pensionare de directorul Romsilva Arad, inginerul Teodor Țigan, despre care surse din Ministerul Mediului au spus, pentru Antena 3 CNN, că ar fi ajuns director interimar Romsilva în perioada 2020-2022, cu susținerea și la recomandarea unui apropiat al lui Adrian Videanu. Acesta are o declarație de avere destul de vastă, dar și o datorie de 50.000 de euro. Deși pensionat, a continuat să lucreze ca director, încasând, astfel, și pensie, și salariu. În 2023 avea o pensie de 62.757 de lei, dar și un salariu de director al Direcției Silvice Arad care se ridica la suma de 473.488 de lei. Anual, Teodor Țigan a primit, cumulat, suma de 536.245 lei, adică 44.687 lei în fiecare lună, echivalentul a 9.000 de euro lunar.

Bineînțeles, Romsilva se apără și spune că bonusul acordat reprezintă un caz excepțional, subliniind că media bonusurilor care s-au acordat în ultimii doi ani celor peste 1.000 de angajați pensionați, se cifrează la aproximativ 90.000 de lei. În comunicat se mai menționează și faptul că Romsilva se susține din bani privați, de la proprietarii de păduri, însă este specificat și faptul că, pe lângă 3,12 milioane hectare proprietate publică a statului și terenurile private, mai administrează și 22 de parcuri naționale naturale. Românii țin însă minte numeroasele scandaluri legate de exploatări ilegale și luare de mită, scandaluri care continuă în unele zone ale țării, sub o formă sau alta. Populația este de părere că angajații silvici fură pădurile și, pe lângă asta, mai iau și bani de la stat.

Un alt exemplu deosebit de controversat este anularea alegerilor prezidențiale, o decizie fără precedent dată de Curtea Constituțională, hotărâre de care unii români sunt foarte nemulțumiți. Aceștia consideră că votul le-a fost furat de cei care au vrut să-și păstreze beneficiile de până acum. De vreo două săptămâni câțiva ies în stradă și în Timișoara, pe fondul nemulțumirilor legate de clasa politică actuală.

„Noi credem că a fost o lovitură de stat cu acordul tuturor instituțiilor statului român. Ne-a fost furat votul și de aceea suntem în stradă. Nu mă interesează, sincer, Călin Georgescu, mă interesează că votul a fost furat de o șleahtă de hoți și infractori care au ajuns la putere și au vrut să-și păstreze statutul. Președintele se află încă la putere, ilegal și ilegitim, a numit același guvern care să ne conducă, iar acum suntem conduși de infractori. Toate instituțiile statului sunt complice la cele ce se petrec, la această lovitură de stat. În consecință, noi, poporul, suferim din cauza acestei șlehte”, se plânge un domn de 53 de ani, de meserie șofer profesionist, poate cel mai vocal dintre cei 20 de cetățeni aflați în fața Operei sâmbătă seara.

Ei au protestat și în fața Catedralei, în 11 ianuarie. Sâmbăta trecută, în 25 ianuarie, n-au fost decât 15–20 de oameni care-și strigau nemulțumirile. Timișorenii treceau nepăsători pe lângă ei, de parcă aceștia nu se aflau acolo și din boxe nu se făcea auzit „Imnul Golanilor”. Unii le-au adresat chiar vorbe grele sau le-au ironizat frustrările ce i-au făcut să iasă în Piața Victoriei, pe o ploaie măruntă, într-o seară de sâmbătă.