Poate cea mai frumoasă rivalitate a fotbalului românesc, cea dintre Poli și UTA, și-a consumat duminică, la Arad, un nou episod. Din păcate, între două cluburi care nu au reușit, încă, să dețină palmaresele istorice.

A fost o luptă grozavă, pe un teren ca la Rovine. Mocirla din Aradul Nou, așteptând noul stadion al Aradului, aflat în construcție, n-a oferit jucătorilor prea multe variante.

Superiori valoric – UTA Bătrâna Doamnă fiind în vară la barajul de promovare în Liga I, iar ASU Poli promovând din Liga a III-a –, jucătorii gazdelor erau favoriți, având în vedere și locul și punctajul mult superioare în clasament.

Dar alb-violeții ­– superbă imaginea cu Telescu plin de noroi! – au jucat la sacrificiu. Și a ieșit un derby superb, cum fotbalul românesc nu mai are de câțiva ani.

De astfel de derby-uri are România nevoie. De vechile rivalități, Rapid – Petrolul, Universitatea Craiova – FC Argeș, Satu Mare – Baia Mare, Galați – Brăila, ”U” Cluj – CFR Cluj.

Dar fotbalul românesc trăiește acum în era clonelor și a ruralizării. Noul derby, definitoriu al Ligii I, este Concordia Chiajna – FC Voluntari.

Fanii poliști rămași în afara micuței arene aflate, geografic, în… Banat (Crișana începe dincolo de Mureș), suporterii arădeni care nu au mai prins bilete la meci reprezintă lucruri rare în fotbalul românesc actual. Când stadioanele-s pustii, audiențele TV, insignifiante, iar meciurile, cel mai bun somnifer.

Rivalitatea Timișoara – Arad datează de când fotbalul românesc. Din 1899, dinainte de Marea Unire. De atunci, cele două orașe, despărțite de doar 50 de km, își dispută gloria de a fi fost primul oraș cu fotbal ”adevărat”.

Dar despre asta am mai scris.