„Mă simt nedreptăţită. Nu vreau să moară o amintire din viaţa mea. Aici era să fiu omorâtă, călcată în picioare. Sunt aici pentru că nu vreau să se schimbe denumirea podului Decebal”, declară o eroină a Revoluţiei, născută şi crescută lângă podul Decebal.
Indignaţi din primele minute ale întâlnirii din cauza cerinţelor jandarmilor, revoluţionarii nu au reacţionat tocmai bine la indicaţiile autorităţilor. Eroii din 1989 au început să îşi ceară drepturile liberului arbitru. Ei au susţinut că de 26 de ani trăim într-o ţară democrată şi au tot dreptul să stea în stradă, unde vor. Jandarmii nu s-au opus în cele din urmă doleanţelor lor, însă au semnalat, conform legii, că nu este permis un protest.
„Noi nu facem niciun protest”! au susţinut revoluţionarii şi au prezentat Legea nr.60/1991- organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată la 14 martie 2014, care prevede următoarele aspecte: Art1. Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile publice, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea e garantată de lege. Art2. Adunările publice trebuie să se desfăşoare în mod paşnic şi civilizat. Art3. Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, comemorative, cele organizate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. Eroii timişoreni au spus cu lacrimi în ochi că: „ În 26 de ani nu s-a schimbat nimic”.
Zeci de revoluţionari şi-au cerut drepturile în după-amiaza aceasta pe podul Decebal şi au cerut Consiliului Local Timişoara să nu facă ncio schimbare în privinţa denumirii podului. Locul de manifestaţie al revoluţionarilor timişoreni reprezintă un loc de suflet. Un pod unic, cu o istorie de prestigiu şi un nume care datează de 70 de ani în Timişoara, unde primii eroi ai Revoluţiei din 1989 şi-au pierdut vieţile pentru libertatea României.
