Ultima săptămână a lunii iunie a însemnat pentru semnatara acestor rânduri o deplasare la Orşova, la „Zilele Dunării”. La sfârşit, gazdele manifestării s-au gândit să ofere oaspeţilor câte o croazieră pe Dunăre, până în zona Cazanelor, ceea ce a fost un lucru de bun augur, deoarece niciodată nu am fost acolo. Însă, până să vină nava „Timişul”, care a fost adusă de la Galaţi, aşteptând la pontonul de îmbarcare, ne-a prins o răpăială de ploaie ce ne-a udat pe toţi zdravăn, de am ajuns întro stare jalnică lape vas, apa curgând şiroaie de pe noi. Noroc cu cei de pe navă, care au dat drumul la căldură pentru a ne putea usca.
Aşa am pornit spre Cazanele Mici, primele în calea noastră. Dunărea era liniştită, aşteptând să fie tăiată de elicea navei pe care ne aflam, iar dacă atunci când ne-am îmbarcat fluviul câteva sute de metri, sau poate un kilometru lățime, cu cât ne apropiam de zona cazanelor începea, încetul cu încetul, să se îngusteze, să încapă între pereţii înalţi de piatră, loviţi de curenţi puternici ce dau senzaţia că apa este într-o continuă fierbere. În final, la Cazanele Mari, Dunărea ajunge la o lățime de 200 m.
După ce pe malul stâng, sârbesc, am lăsat în urmă „Tabula Traiana”, pentru a o vizita la întoarcere, ne-am continuat drumul până la intrarea în Cazanele Mici, unde stă de strajă regele dac Decebal, care, cu privirea, caută în zare „Tabula Traiana” de pe malul vecinilor noștri.
Într-un peisaj spectaculos şi de o rară frumuseţe, între localităţile Eselniţa şi Dubova, unde versanţii stâncoşi îşi spală poalele în apele Dunării, Decebal se ridică maiestuos, arătând mulţimii că încă mai apără, semeţ şi neînfricat, malurile româneşti ale Dunării.
Sculptată în piatra stâncosului mal al Dunării, statuia este cea mai înaltă lucrare de acest fel din Europa şi reprezintă chipul lui Decebal, ultimul rege al dacilor.
Înaltă de 55 de metri şi lată de 25 de metri, Statuia lui Decebal concurează cu Statuia Libertăţii din SUA, fiind cu doar şase metri mai mică decât aceasta din urmă.
Lucrarea a fost realizată datorită binecunoscutului om de afaceri Iosif Constantin Drăgan, el fiind cel care a promovat şi finanţat ideea acestei sculpturi deosebite.
Aici, în locul unde sălăşluieşte minunata creaţie înfăţişându-l pe Decebal, Dunărea atinge adâncimea cea mai mare: 120 de metri. Peisajul de vis ce te înconjoară îţi dă impresia că trăieşti într-o altă lume, cu vegetaţie mediteraneană şi privelişti ce-ţi taie respiraţia.
Întreaga lucrare s-a desfășurat pe parcursul a 10 ani, între 1994 şi 2000. Un timp destul de scurt pentru o asemenea operă de artă, la care au trudit mâinile a 12 arhitecţi. Sculpturile de pe Muntele Rushmore, asemănătoare cu aceasta, au fost realizate în 14 ani, la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori alpinişti, în timp ce
A fost o lucrare extrem de greu și riscant de realizat, atât din cauza înălţimii, cât şi a viperelor.
După cei 10 ani de muncă trudită, o mare operă de artă a ieşit la iveală. Frumuseţea sa este impresionantă şi completează un peisaj mirific, unde Dunărea parcă fierbe în cazane.
Ca semn de recunoştinţă pentru cel care a pus în practică lucrarea construirii minunatei sculpturi, sub capul lui Decebal se află o inscripţie scrisă în latină, sculptată şi ea în stâncă, DECEBAL REX — DRAGAN FECIT, adică Regele Decebal, făcut de Drăgan.
Prin realizarea acestei statui sculptate direct în munte, dorinţa lui Iosif Constantin Drăgan a fost de a comemora şi, totodată, de a demonstra contribuţia românilor la formarea culturii europene. El a pornit de la premisa că identitatea culturală a românilor se defineşte în special prin originea noastră dacă.
Câteva sute de metri mai în aval întâlnim, tot pe malul Dunării, Mănăstirea Mracronia, aflată în cel mai spectaculos loc de la Dunăre, dar despre ea vom vorbi în alt episod al peregrinărilor noastre. Acum vom face cale întoarsă, spre Orşova, însă puţin mai aproape de malul sărbesc, pentru a vedea cu ochii noştri şi „Tabula Traiana”, care de peste 2000 ani îşi scaldă poalele în Dunăre. Ea nu este altceva decât o placă memorială ridicată de împăratul Traian în cinstea victoriei Imperiului Roman asupra Regatului Dac, în urma celui de-al Doilea Război Daco-Roman (105–106).
„Tabula Traiana”, are 4 m lungime şi 1,75 înălţime, şi consemnează începutul drumului suspendat al lui Traian pe teritoriul Daciei (40 km). Se văd rămășițele drumului lui Traian, care continuă de-a lungul fluviului — calea începută de Împaratul Tiberiu.
O astfel de croazieră pe dunăre este binevenită. Plecările se fac cu şalupe, din Orşova, şi durează în jur de 4 ore, dus-întors.
Mihaela Păunescu