Acum, când Timişoara e capitală culturală, când vrea să fie capitală culturală în adevăratul sens al cuvântului, ar trebui să ne gândim (şi) la scriitorii care, de-a lungul timpului, au scris despre ea. Despre acest oraş, în care… În câteva volume numite Imediata noastră apropiere, Mitteleuropa periferiilor, Literatura Banatului. Istorie. Personalităţi.
Contexte m-am oprit asupra unor mari scriitori, asupra unor „clasici”, dar şi asupra unor contemporani care şi-au plimbat confraţii, personajele, gloria prin acest oraş. Care au scris mii de pagini despre Timişoara de odinioară şi cea de azi. Nu m-am oprit asupra unora alături de care am fost, decenii, alături. De care am fost apropiat sau pe care, pentru un gest sau altul, pentru o pagină sau o idee, i-am admirat.
1. Mircea Şerbănescu a trăit, a scris, a animat viaţa literară a oraşului mai bine de şapte decenii. Romancier, autorul unei monografii despre Timişoara (1961), Mircea Şerbănescu a tipărit, în 2000 şi 2004, volumele Timişoara, memorie literară I, II, pe care le-aş vrea reeditate. E o întoarcere într-o Timişoară a anilor treizeci, a anilor patruzeci, a anilor cincizeci, de care îşi mai amintesc puţini, despre care au scris foarte puţini. Despre trecerea prin Timişoara a lui Camil Petrescu, Lucian Blaga, Aron Cotruş, G. Călinescu, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Ion Minulescu, Mircea Şerbănescu aduce date noi. Dar despre apropiaţii săi, prietenii săi Sofia Arcan, Gh. Atanasiu, Vichente Ardeleanu, Pavel Bellu, Traian Liviu Birăescu, George Bulic, Ilie Ienea, Alexandru Jebeleanu? Sau Nicolae A. Roşu, Ion Dimitrie Suciu, Nicolae Tomiciu, Ion Ţeicu, Nicolae Ţirioi? Sunt numai o parte dintre numele pe care le putem regăsi în primul volum din Timişoara, memorie literară. „Astăzi pare de necrezut timpul unei Timişoare fără teatru, operă, filarmonică. Nevoilor de artistice de atunci le dădeau răspuns turneele… Teatrul Naţional din Cluj, în refugiu la Timişoara în nişte ani grei ai ţării, şi-a continuat cu succes valorificarea dramaturgiei autohtone. În răstimpul a câtorva stagiuni pe scena de la Timişoara a teatrului din Cluj au fost montate trei piese de autori locali, locali fiind un termen care trebuie înţeles ca atare. Gheorghe Atanasiu, Teodor Şoşdeanu şi I.G. Merişescu sunt cei trei dramaturgi despre care azi nu se ştie aproape nimic”. Sub numele de Merişescu se ascunde Iosif Nemoianu, director al Spitalului de Copii, personalitate importantă în devenirea oraşului. Piesa lui Iosif Nemoianu, Aricii, omagiată de regizorul Ion Olteanu, s-a jucat de multe ori, a fost tipărită la Editura Fundaţiei Mihai I. „Scriitorii timişoreni, în aprilie 1942, împreună cu Titus Lapteş, actor la Naţionalul clujean în refugiu la Timişoara, semnează actul constitutiv al Teatrului liber. … Semnatari erau Romul Ladea, Virgil Birou, Ion Stoia Udrea, Dorian Grozdan, Petru Sfetca…”.
Mircea Şerbănescu, un nume definitoriu pentru şase decenii de viaţă culturală din Banat.
2. Aurel Turcuş ar fi împlinit anul acesta, la 3 august, 75 de ani. Poetul vine dintr-o tradiţie ardeleană, în care linia expresionistă schiţată de Aron Cotruş, Lucian Blaga, Mihai Beniuc (cu poezia sa până la 1946) rămâne vie: poezie aspră, cu energii imprevizibile în spectaculoasă desfăşurare.
Volumele Embleme (1981) şi Vitralii (1981) adună versuri publicate în anii şaptezeci prin reviste. Paginile întru totul citabile ale lui Turcuş sunt legate de istoria culturală bănăţeană, în care descoperă şi susţine publicaţii de odinioară şi nume de prea multe ori trecute sub tăcere ca Ioachim Miloia, Anton Cosma, Gabriel Manolescu. A editat corespondenţa, scrisorile din Italia, studiile şi articolele lui Ioachim Miloia, capitale pentru buna înţelegere a Banatului. Dacă observăm că amplul studiu al lui Miloia despre Catedrala de la Căvăran (catedrală care a fost un centru al lumii prin 1300) a fost uitat chiar după reeditarea lui de Aurel Turcuş, ar trebui să ne întrebăm, încă o dată, ce facem cu istoria noastră.
Ne interesează documentele de lângă noi?
După ce a alcătuit culegeri de folclor, Aurel Turcuş a încercat să reînvie amintirera celor care, odată, au făcut enorm pentru înţelegerea folclorului din Banat. Mimă şi dramă în obiceiurile populare româneşti de Gabriel Manolescu e una dintre cărţile puse în valoare de editor.
De la Gabriel Manolescu la Vasile Creţu şi la Aurel Turcuş putem scrie încă o istorie a valorilor culturale din Banat. Ar trebui să o scriem.