În urmă cu aproape două săptămâni, președintele filialei Timiș a Partidului Mișcarea Populară a fost mazilită. Mazilită fiindcă, așa cum știți, este vorba despre o doamnă, pe numele ei Roxana Iliescu. Un comunicat de presă ne aducea la cunoștință că, în fapt, nu este vorba despre o destituire, ci despre o retragere benevolă a persoanei în cauză. Vezi Doamne, Roxana Iliescu fiind vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, nu mai poate face față unor atât de multe sarcini. După câteva zile, în presă au apărut informații ce atătau clar că doamna Iliescu fusese victima unui puci pus la cale de Dorin Cândea, unul dintre liderii PMP Timiș. Ne amintim, în urmă cu un an, același Dorin Cândea venise în PMP cu tot soiul de tinichele traseitice și cu un cazier revirginizat.
Poate că vă întrebați ce treabă am eu cu o asemenea poveste care, în fapt, nu face altceva decât să reia eternul scenariu al puciurilor din clasa politică. Nu vreau să fiu ipocrit și nici mincinos, așa că recunosc că mă leagă de Roxana Iliescu o amiciție mai veche. Dar nici acest amănunt nu m-ar fi determinat să semnalez cazul Iliescu fiindcă, în opinia mea, politicienii nu trebuie apărați, căinați, menajați. Chiar dimpotrivă! Cine se bagă în politică ar trebui să știe că va sta în bătaia unui enorm ventilator cu rahat.
Ceea ce mă îngrijorează este puterea negativă a ceea ce i se întâmplă doamnei Iliescu în calitatea ei de om nou în politică. Da, om nou, fără trecut politic traseist, cu studii de Drept la Universitatea din București și, în plus, persoana care a ținut vie filiala PMP în vremuri de restriște. Ca unul care crede în fizionomie (uitați-vă ce moace de Cro Magnon au unii dintre politicieni), observ că Roxana Iliescu ilustrează un alt fel de prezență în peisajul timișorean. Dacă debarcarea ei va fi acceptată la București, eșecul Roxanei Iliescu va fi un excelent material didactic pentru cei care ezită să se implice în politică. Și, evident, pentru cei care bat la ușa politicii fără să aibă în spatele lor averi mai mult sau mai puțin oneroase. Fiindcă, trebuie spus, Roxana Iliescu nici nu vine din lumea marilor afaceri, nici nu este afiliată vreunei „dinastii” politice.
Dincolo însă de evidenta mea simpatie pentru ea, aș încheia observând că fiecare îngenunchiere a tinerilor politicieni, indiferent de partid, nu doar umbrește încrederea în lumea politică, ci, mai ales, întărește convingerea că scena politică e una dominată de mafioți, lichele și ticăloși.