Dacă vreţi să faceţi o mini-excursie de o zi în apropiere de Timişoara şi sunteţi în pană de idei, vă dăm noi una: Morile de apă de la Rudăria, comuna Eftimie Murgu, judeţul Caraş-Severin. Complexul mulinologic este unic în Europa.
Dacă porniţi din Timişoara, aveţi două variante ca să ajungeţi la Eftimie Murgu. Indiferent de rută, vă recomandăm să nu rataţi Cascada Bigăr, care se află în apropiere. Astfel, ajungeţi pe Valea Rudăriei pe şoseaua Timişoara – Oraviţa – Bozovici şi faceţi dreapta înainte să ajungeţi la Prigor sau pe Timişoara – Caransebeş – Iablaniţa.
Fiecare moară este unică, arată altfel, macină altfel, iar numele lor sunt parcă scoase dintr-o poveste veche. Popeasca, Firiz, Îndărătnica, Trăiloanea sau Roşoanea sunt numai câteva dintre cele 22 de mori care macină grânele, pe Valea Rudăriei. Numele morilor sunt, mai toate, feminine şi vin probabil de la familiile care le-au construit iniţial.
Spectacolul cascadelor îmbinat cu zgomotul roţilor de moară este fascinant. E greu să descrii în cuvinte rusticul acestor locuri. În trecut, existau 35 de mori, însă multe au fost luate de apă la inundaţiile din 1955. Au mai rămas 22, dar oamenii au avut grijă de ele, şi au construit tot felul de canale pe care e direcţionată apa către roţile morilor. Datorită acestora, ele funcţionează şi vara, când râul este scăzut. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. La una, pentru a se redirecţiona apa, s-a săpat un tunel prin munte, înalt de vreo doi metri, lat de unu şi jumătate şi lung de aproape 30. Întreaga muncă s-a făcut numai cu dalta şi ciocanul.
Morile sunt ale oamenilor, însă au fost introduse şi în patrimoniul naţional şi se află sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra” din Sibiu, care a ajutat şi la restaurări.
Morile cu roată orizontală sau cu ciutură, cum li se spune pe Valea Rudăriei, sunt atestate de pe vremea dacilor. Primele construite în această vale au fost însă consemnate abia în anul 1772, când erau opt mori, iar un secol mai târziu existau 51.
