Azi este zi de mare sărbătoare la creștinii de pretutindeni. Pentru a aminti de miracolul Botezului Mântuitorului în apele Iordanului au loc slujbe solemne în toate bisericile ortodoxe, dar și catolice.
Boboteaza, cum este cunoscută pe la noi, ori epifania, este cea care încheie șirul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. Cei ce sunt mai cunoscători al celor sfinte tălmăcesc numele sărbătorii prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi. Mai cu seamă creștinii răsăriteni comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului Domnului (Arătarea Domnului).
Sfânta Scriptură îl pomenește pe Ioan ca fiind Înaintemergătorul Învățătorulului, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe locuitorii de atunci ai Iudeii să se pocăiască pentru faptele lor. Potrivit evangheliștilor, pustnicul Ioan ducea o viață extrem de simplă. El purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi. Considerându-l prooroc, locuitorii din vechiul Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.
Ioan spune că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.
Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul Domnului, cel ce spală păcatul lumii”. Se spune că ieșind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „Cerurile s-au deschis și duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din Ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
Însuși Iisus Hristos a văzut în Ioan un sfânt și a considerat a fi un pas important în viață de a se lăsa botezat în apa râului Iordan, de Botezător.
De la acest pas mic în aparență a început totul pentru ce mai apoi aveau Să-l urmeze.
Acest moment minunat a fost azi pomenit la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, de un sobor de preoți conduși de IPS Ioan Selejan.
Mitropolitul a dorit ca gestul simbolic de a sfinți apele să se însutească și toate izvorele de oriunde din munți sau văi să fie curate, apa fiind una din esențele vieții. Chiar a povestit din propria experiența de trăitor în Orientul Mijlociu despre un drum de o mie de kilometri printr-un deșert, unde nu a întâlnit nici o picătură de apă, dar nici o vietate pe acea întindere de ariditate.
După sfințirea Agheasmei Mari, aceasta a fost împărțită la toți dreptcredincioșii ce au dus-o acasă și o vor folosi la mare nevoie.
Spre marea cinste a timișorenilor, în ciuda cozilor destul de mari, nu au fost îmbrânceli sau vociferări nervoase cum se mai întâmplau în alți ani. Catedrala, ca întotdeauna s-a dovedit destul de strâmtă pentru toți cei veniți la slujbă, dar pioșenia și bunacuviință au învins din nou.
