După 27 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, una dintre cele mai grave probleme ale agriculturii din Timiș și din întreaga țară o reprezintă lipsa de organizare a fermierilor. De aici se trag toate relele. Multinaţionalele occidentale le impun preţuri aberante la inputuri, autorităţile şi samsarii îşi bat joc de ei cum vor, oamenii nu pot să îşi impună punctul de vedere, iar dificultăţile cu care se confruntă de peste un sfert de secol devin şi mai mari. Obiectivele importante cum sunt înfiinţarea bursei de cereale şi a sistemului de irigaţii, care le-ar uşura activitatea şi viaţa, rămân în continuare nerezolvate, iar degringolada şi spaima zilei de mâine devin şi mai mari. Fermierii se tem unii de alţii și evită să se aşeze la masa dialogului pentru a se reuni în cooperative de producţie sau asociaţii, fiindcă le amintesc de vechiul regim comunist, şi, în consecinţă, rămân tot mai atomizaţi şi singuri.
CAP actual este totuna cu CAP-ul comunist?
De ce s-a ajuns în această situaţie dramatică? „Pentru fermierii mai vechi există mentalitatea că o cooperativă agricolă este acelaşi lucru cu vechile CAP-uri comuniste. Rezultatul este evident. Există unele asociaţii şi cooperative, dar nu sunt funcţionale. Nu sunt utile agricultorilor, probabil de aceea sunt şi reticenţi şi evită să se înscrie. O cooperativă este foarte utilă, fiindcă atunci fermierii au putere de decizie mai mare şi se pot impune marilor companii atunci când cumpără inputuri, dar şi atunci când îşi vând producţia. Agricultorii sunt speriaţi de ideea de cooperativă şi atunci fiecare îşi vede de treaba lui şi nu urmează forme de asociere”, explică Samson Popescu, directorul fermei Semisland din Cărpiniş, Timiş.
În această situaţie dezastruoasă, o federaţie a agricultorilor din România, Pro Agro, vrea să îi oblige prin lege pe fermieri să se asocieze şi chiar să plătească o cotizaţie „voluntar-obligatorie” pe principiul plăteşti un leu, dar obţii 100. Întrebarea este: „Obligaţia asocierii prin lege nu contravine Constituţiei României şi nu aminteşte de vechiul regim comunist cu odioasele Cooperative Agricole de Producţie (CAP)?”
„Conform legislaţiei României, asocierea este liber consimţită. Se face în funcţie de interesele persoanei. Pro Agro este o organizaţie tânără care a urmat FNPAR, unde eu am fost preşedinte şase ani. Ceea ce spune Pro Agro trebuia mers pe Legea camerelor agricole, din care fac parte toate organizaţiile profesionale –persoane juridice şi fizice. Camerele agricole au departamente care se ocupă cu subvenţiile, motorina sau finanţarea etc. Pro Agro vrea să ia bani de la fermieri, dar pentru ce? Uniunea Europeană impune un serviciu şi în contrapartidă, o cotizaţie. Niciodată nu poţi să impui. Nici nu există lege. Nu va avea nimeni curaj să dea această lege. Dacă voiau aşa ceva, aplicau prin legea cooperativelor agicole care există din 2004. De atunci câte cooperative agricole există, deşi sunt nişte facilităţi?”, este de părere fostul senator Viorel Matei, preşedintele Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Timiş şi actual consilier judeţean.
Se pare că un asemenea sistem, bazat pe o lege coercitivă funcţionează în Franţa din 1970. În acest moment, chiar se lucrează la această normă juridică ciudată şi am putea spune aberantă, care va fi înaintată Parlamentului României pentru aprobare, iar atunci bieţii agricultori nu vor avea încotro şi vor trebui să se asocieze.
Prof. univ. dr. Doru Petanec, directorul Direcţiei Agricole Judeţene Timiş, spune că aceaste acţiuni amintesc de vechile CAP-uri comuniste, unde agricultorul era obligat să adere. „Libertatea de opinie şi democraţia înseamnă libera asociere a cetăţeanului, în epoca în care trăim. Dacă omul consideră că e rentabil, din punctul lui de vedere, ca opţiune şi ca mod de existenţă, poate să se înscrie oriunde vrea într-o organizaţie. Prin exemplu vecinilor, vede că e bine, că sunt rezultate financiare şi profesionale, atunci se asociază liber. Dacă e prin lege, înseamnă constrângere, indiferent cât de bine e gândită legea. Nu trebuie să constrângem iarăşi oamenii să se asocieze, pentru că acele Cooperative Agricole de Producţie, celebrele CAP-uri, reprezentau un mod de asociere obligatoriu. Nimeni nu te întreba dacă vrei sau nu să intri în CAP. Aşa impunea legea vechiului regim comunist. Se spunea că e proprietatea şi bunul întregului popor. Bun, să spunem că era un bun al întregului popor, dar care era partea concretă a cooperatorului (femierului) comunist? Libertatea de opinie şi libertatea de asociere sunt consfinţite prin lege, altfel încălcăm principiile constituţiei liberale. Nu se poate da o lege care să încalce Constituţia României. Dacă este bine în asociaţie, va veni şi vecinul, nu trebuie obligat să vină prin nicio lege care să îl constrângă”, crede prof. Petanec.
„Vom deveni mai puternici !”
Pro Agro susţine că scopul taxei este de a rezolva problema financiară a asociaţiilor profesionale şi reprezentarea fermierilor, în viitoarea Politică Agricolă Comună. Proiectul de lege va fi supus dezbaterii publice în următoarea perioadă şi va preciza care sunt asociaţiile profesionale eligibile. Se acceptă orice critică şi sugestie de la agricultori. Se preconizează că legea va crea o competiţie între asociaţii. Un alt scop este crearea unor organizaţii puternice şi capabile să lupte pentru interesele agricultorilor şi să acceadă la Copa-Cogeca, cea mai mare organizaţie a fermierilor din Uniunea Europeană.
„Să spunem că dai acea taxă, dar pentru asta trebuie să ţi se îndeplinească toate serviciile de care ai nevoie ca fermier. Taxa este o cotizaţie că ai aderat la o organizaţie, dar trebuie să îţi asigure toate seriviciile. Aşa e normal. Sistemul de organizare cel mai eficient îl au fermierii americani”, mai spune Viorel Matei.
În acest context, unii agricultori din Timiş înţeleg spiritul acestei legi şi consideră că este binevenită în situaţia actuală de rătăcire extremă a fermierilor. „Uneori momentul de inerţie trebuie învins. Unii poate că nu înţeleg binele în forma lui finală. În asemenea cazuri, uneori, coerciţia este ajutătoare, ca şi obligaţia pe care ne-a transmis-o tata: mergi la şcoală ca să ajungi om în viaţă”, este de părere ing. Doru Moţ, fermier în Sânnicolau Mare, judeţul Timiş.