La ora la care scriu editorialul pentru „Banatul azi”, adică luni seara, nu se știe mai nimic despre viitorul guvern. Se pare că Ludovic Orban va prelua guvernul, ceea ce este, evident, o greșeală de tactică. Tot ceea ce nu va face bine acest guvern se va repercuta asupra partidului. Asta e, se pare că Ludovic Orban are o prea accentuată sete de a fi prezent în fruntea trebii. Dar, așa cum bănuiți, până aici nimic nou. Singura noutate vine dinspre USR-Plus care, prin vocea unui parlamentar, a venit cu ideea de a participa totuși la guvernare și, ca urmare, de a cere ministerul Justiției. În opinia mea, Dan Barna s-a grăbit atunci când a anunțat că partidul său, de fapt alianța, nu va participa la guvernare ținând cont de nefericita experiență a guvernării tehnocrate din perioada 2015–2017. Primul viciu de logică însă în acest caz se referă la compararea contextului politic de atunci cu cel de acum, în sensul că un guvern tehnocrat este unul cu mâinile legate și perfect sabotabil de către cei din ministere. Al doilea viciu de logică se referă la potențialul politic al USR-ului din anii 2015–2017 și la cel de acum. În fine, al treilea viciu de logică este unul ce se referă la alegerile locale din 2020: participarea USR-ului în tandem cu PNL-ul ar fi în beneficiul ambelor forțe politice.
În fine, contextul de acum al guvernării e mult mai dificil decât pare din perspectivă economică. Și, când scriu asta, mă refer la faptul că, până la alegerile din toamna anului viitor, guvernul este sortit unei strategii soft. Alegerile prezidențiale nu mai au nicio semnificație fiindcă ele bat la ușă cu accent de sas înalt și voce dezacordată, dar localele sunt un coșmar. Asta fiindcă, până atunci, guvernul PNL sau cum o fi nu se poate nici măcar gândi să taie în carne vie. Că știți ce pățesc cei care au curajul să ia măsuri radicale.
Ei bine, dacă nu ar fi fost alegerile de la anul, asta ar fi trebuit să facă primul guvern. Și al doilea, și al treilea. Adică măcar 2–3 cabinete de sacrificiu care ar fi normal să ia asupra lor povara simbolică a măsurilor impopulare. Nu trebuie să zâmbiți acum! Știu că așa ceva e greu de înfăptuit. Mă îndoiesc și de faptul că lumea ar înțelege. Nu ar înțelege nimic, nu ar înțelege absolut nimic fiindcă, în România, discursul clasei politice are mereu grijă să spună alegătorilor ceea ce alegătorii vor să audă. E adevărat, până acum, niciun guvern nu a dovedit nici că este corect, cinstit, nici că ar dori să facă ceva cu viziune, pe termen lung. Așa că primele luni de guvernare PNL (singur sau în tandem cu cine o fi) nu vor fi decât de bricolaj lejer. E ca și cum unei case ce i-ar trebui reparații capitale i se înlocuiesc clanțele și se dă cu var prin câteva camere. Însă, dincolo de măsurile macro, spectaculoase și de igienizare a societății românești, guvernul acestor luni de speranță are de îndeplinit o misiune fundamentală: cea a dislocării administrației pesediste locale. Fiindcă acolo zace, de 30 de ani, puterea regeneratoare a acestei hidre ce a sufocat politica românească.
