Oamenii muncii sărbătoresc, pe 8 mai,… Ziua Partidului Comunist Român.
În zilele 8-12 mai 1921, a avut loc, la București, Congresul Partidului Socialist din România, care a hotărăt transformarea în Partidul Comunist din România.
De fapt, aripa bolșevică de extremă stângă a PSDR, profitând de faptul că majoritatea liderilor socialiști erau în pușcărie, au votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist-Comunist, redenumit apoi Partidul Comunist din România (PCdR).
Primul secretar general a fost Gheorghe Cristescu, de meserie plăpumar.
În România interbelică, PCR a fost o mică organizație politică ilegală, subordonată Cominternului și implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă.
PCR număra cu certitudine în jur de 2000 de membri în 1922, imediat după înființare, spune Wikipedia.
În preajma zilei de 23 august 1944, susțin mai multe surse, numărul membrilor PCdR a fost între 794 și 1150 de persoane.
Conform strategiei staliniste și cu sprijinul trupelor sovietice, PCR și-a eliminat treptat adversarii și a instaurat Republica Populară Română.
Așa că, între 1947 și 1989, PCR a fost singurul partid politic oficial din România, conform articolului 3 al Constituției României din 1965, era „forța politică conducătoare a întregii societăți din Republica Socialistă România”.
PCR a dispărut de jure în 1989, dar noua conducere a României a fost asigurată în principal tot de foste cadre superioare de partid regrupate în Frontul Salvării Naționale (FSN).
Deși inițial trebuia să fie o organizație provizorie care să administreze statul până la organizarea de alegeri libere, FSN s-a înregistrat ca partid în februarie 1990.
Care, mai târziu, s-a redenumit PDSR și, ulterior, PSDR, și a condus România alături de tot felul de organizații politice satelit, dar înființate democratic…
