Traian Vuia a fost un inventator și om politic român născut în Imperiul Austro-Ungar, dar care a trăit cea mai mare parte din viață în Franța. Avea să moară într-un final în România.

De numele lui Traian Vuia se leagă primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul – când aparatul s-a desprins de la sol prin forţe proprii. Se întâmpla în 18 martie 1906, pe o tarla de lângă Montesson, o mică localitate de lângă Paris.

După o accelerare pe o distanţă de 50 de metri, aeroplanul-automobil în formă de liliac s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, a zburat pe o distanţă de 12 metri, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat forţat.

1 de 5

Vuia a avut și alte brevere, a continuat să-și perfecționeze aparatul de zbor, a făcut și câteva modele de elicoptere și a inventat un generator de aburi brevetat în mai multe state. Întâietatea primului zbor este atribuită însă fraților americani Orville şi Wilbur Wright.

„Toate cele 24 de invenții și inovații brevetate le face în Franța. El se ridică cu propriul motor, pe care el l-a gândit, l-a comandat. El și pilotează avionul. Era un tip mărunțel, avea undeva la 50 de kilograme și asta îl avantaja. Frații Wright au reușuit să-și omologheze zborul, au avut bani, au adus arbitri. Vuia nu a avut mijloace pentru a-și face propagandă. Dar a greșit și prin modestia condamnabilă. Spune că nu e foarte important când faci un lucru, important e că lucrul acela există. În altă corespondență, spune că nu a lucrat pentru gloria personală. Mai spune că dacă un om reușește să facă ceva, nu e meritul lui, e meritul lui Dumnezeu, că i-a dat înțelepciune“, a declarat istoricul bănățean Dumitru Tomoni, profesor și fost director al Liceului Teoretic “Traian Vuia” din Făget.

Tomoni se pregătește să lanseze noua sa carte, care îi este dedicată lui Vuia.

„Nu l-a interesat să iese în față. Enciclopediile și dicționarele care au apărut nu l-au inclus pe Vuia. Și în România, prima enciclopedie în care apare Vuia e în 1972. Înainte nu exist niciun nume Vuia. Astăzi e personalitatea numărul unu al Banatului. Pe de altă parte, frații Wright se ridică cu câțiva ani înainte, dar nu cu motor propriu, ci prin propulsare, printr-o forță externă”, a precizat istoricul.

Nu s-a mai întors niciodată în Banat

Deși s-a declarat mereu un român adevărat, Traian Vuia a trăit foarte puțin în România. S-a născut în 1872, la Surducul Mic (astăzi localitatea Traian Vuia din județul Timiș) – atunci în Ungaria. După ce a terminat liceul, Vuia s-a înscris în 1892 la cursurile Politehnicii din Budapesta. După un an, din considerente financiare, a renunţat la Politehnică şi s-a încris la Drept. Şi-a luat doctoratul, a lucrat trei ani în mai mult barouri, la Vârşeţ şi Lugoj. În 1901 şi-a susţinut teza de doctorat în ştiinţe juridice.

În 1902, din postură de cetățean maghiar, Traian Vuia a plecat în Franța. A mai vizitat România de două ori, în 1932, când a venit să instaleze o centrală electrică cu cazane, la o fabrică din Transilvania, și doi ani mai târziu, la București, când se întâlnește și cu diverști oameni politici, printre care și cu Nicolae Titulescu.

În 1945, Vuia paralizează, iar în 1950, prietenul său Petru Groza, prim ministru al României, îl convinge să vină în țară, pentru a putea fi îngrijit.

„Vuia vine de două ori în România, dar nu în Banat. Din 27 iunie 1902 nu a mai pășit în Banat, în locul unde s-a născut. Mi-am pus această întrebare, de ce?! După exact 48 de ani, 28 iunie 1950, ajunge la București, în Gara de Nord. Până în 7 august stă la Athenee Palace. Era paralizat după un accident cerebral. Petru Groza l-a convins să vină în țară. În Franța nu avea familie, nu avea pe nimeni. Bolnav, paralizat, acceptă să se întoarcă. Groza îl așteaptă la gară. La Athenee Palace era îngrijit zi și noapte, dar luxul de acolo îl deranjează și în 7 august e dus la căminul de bătrâni din Berceni. A fost îngrijit de trei medici, printre care Ana Aslan și medicul guvernului. Acolo a decedat în data de 3 septembrie 1950, la 79 de ani. Este înmormântat la Belu”, a mai explicat Dumitru Tomoni.

Omul politic Vuia

Traian Vuia a avut și o importantă activitate politică. A intrat în masoneria franceză şi fost unul dintre fruntaşii români care au militat pentru unirea Transilvaniei şi Banatului cu România. A fost unul dintre iniţiatorii Comitetului Naţional din Transilvania și a făcut parte din delegaţia română de la Conferinţa de Pace de la Paris.

„Pe vremea comunismului nu puteai să-l abordezi pe omul politic Vuia. Era împotriva tuturor dictatorilor. Am găsit un câmp aproape virgin de cercetare. Chiar dacă Vuia nu ar fi inventat absolut nimic, prin ceea ce a reprezentat el – era un poliglot, vorbea maghiara, gemana, italiana, română, franceză, știa latina, engleză, prin studiile și gândirea lui, prin implicarea politică, este vicepreședinte al Uniunii Românilor din Transilvania și Bucovina care funcționa la Paris în 1918. Este referent în delegația română de la Conferința de Pace de la Paris. Are legături strânse și cu mișcarea socialistă”, a menționat Dumitru Tomoni.

A criticat modul în care s-a făcut unirea

Traian Vuia a intrat însă în tabăra celor care au criticat modul în care s-a făcut unirea, fiind nemulţumit de „balcanizarea” Transilvaniei şi Banatului.

„El spune că le-a atras atenția domnilor Bocu, Goga și Vaida să facă unirea pe bazele dreptului internațional, în etape. Mai întâi să ne dezlipim de Ungaria, mai apoi să negociem cu Bucureștiul ca de la stat, la stat, cu condiții, să nu ne aruncăm în brațele Bucureștiului. Dar nu a fost înțeles. Sub nicio formă nu a fost împotriva unirii, dar a fost dezarmat de ceea ce se întâmpla în România. Sigur că a fost revoltat. Și nu a fost singurul. Slavici a făcut și pușcărie, pentru că a spus că era mai bine sub unguri. Vuia spunea să nu ne așteptăm că dacă pui într-un coș mere stricate lângă cele roșii, să se înroșească cele stricate. Dimpotrivă. El spune că am fost naivi, pentru că am crezut că-i putem schimba pe regățeni”, a mai spus istoricul Dumitru Tomoni.

Tomoni a organizat, începând din 1985, numeroase manifestări dedicate lui Vuia la Făget, dar a scris și mai multe cărți.

„În 2000 am publicat corespondența lui Vuia cu George Dobrin, primul prefect al județului Caraș-Severin, o corespondență de aproape două decenii. Am găsit scrisorile la București, la Biblioteca Națională. În 2006 i-am publicat 90 de studii și articole social politice, cam tot ce am găsit publicat în diferite ziare. Scria despre evenimentele internaționale, are niște premoniții, vorbea că lumea e în pragul războiului. Toate le scrie înainte de declanșarea războiului. Spunea că va fi un război teribil. Vedea un viitor extraordinar al Statele Unite ale Americii. Anticipa destrămarea imperiilor. Era un atent observator a evoluției relațiilor internaționale. Cele mai multe le publică până nu pleacă în Franța, până în 1902. Iar apoi le trimite de la Paris”, a concuzionat Dumitru Tomoni.

Sursa: https://adevarul.ro