La începutul acestei luni, Gheorghe Zamfir a concertat din nou la Timişoara, după mai mulţi ani de absenţă din Banat. S-a simţit excelent la Timişoara, unde are prieteni mai vechi şi mai noi şi i-a făcut plăcere să cânte cu orchestra Ansamblului Profesionist “Banatul”. De altfel, cu unii din instrumentiştii mai vechi de la “Banatul” a mai cântat şi în trecut. Mă refer aici la fraţii Radu şi Ilie Vincu – virtuozi ai viorii, la Mircea Ardeleanu – unul dintre cei mai buni instrumentişti la ţambal, nu doar din Banat, ci din România.
Conform contractului cu organizatorii, Gheorghe Zamfir ar fi trebuit să asigure un concert de 30 de minute. Deoarece s-a simţit foarte bine atât cu orchestra, cât şi cu publicul timişorean, programul oferit la Sala “Capitol” a depăşit bine o oră. El a încheiat seara celei de-a doua zile a Festivalului Naţional de Folclor “Tradiţii la români”, ediţia a III –a. Cu toate că deja trecuseră mai mult de trei ore de spectacol, publicul timişorean a rămas în număr mare să-l asculte pe marele maestru al naiului.
L-am urmărit pe Gheorghe Zamfir şi la repetiţii, şi la spectacol, dar şi înaintea intrării în scenă. Deşi are 75 de ani împliniţi, marele nostru naist este în plină formă, are multă vigoare şi are încă multe de spus în muzică. Se poate observa că Gheorghe Zamfir şi-a relansat atât cariera, cât şi viaţa personală, căci alături de el s-a aflat mereu soţia sa, Nicoleta Beca, mai tânără decât muzicianul cu 44 de ani. Ziarele de can-can din Bucureşti au făcut mult tapaj pe această căsnicie cel puţin exotică.
Pare ciudată dragostea acestei ardelence tinere pentru Gheorghe Zamfir, însă chiar este vorba de dragoste adevărată, căci maestrul şi-a pierdut, anii trecuţi, toată agoniseala de-o viaţă. L-a întrebat, la un moment dat, un jurnalist: “Aţi pierdut aproape tot?”. Zamfir i-a răspuns: “Nu aproape tot. Chiar tot.” Nu i-a mai rămas decât naiul şi talentul. Suficient pentru geniul care a fost şi care a rămas să se reinventeze. Prin urmare, nu cred că tânăra sa soţie a urmărit să se îmbogăţească prin mariajul cu Gheorghe Zamfir, poate doar dacă nu are cumva darul previziunii şi vede o îmbogăţire viitoare pentru consort. Ceea ce chiar se mai poate întâmpla, căci se spune că Andre Rieu i-ar fi oferit nişte contracte foarte bine plătite.
Pentru o uniune din dragoste pledează şi faptul că Nicoleta Beca a renunţat la muzică şi se ocupă de problemele de zi cu zi ale familiei. De asemenea, un alt fapt vine să infirme ideea unei căsnicii din interes: într-o vreme când marile vedete fac bici din orice mic eveniment din viaţa lor, căsătoria celor doi a fost de o maximă discreţie, despre ea aflându-se cu o anume întârziere. Nicoleta nici măcar n-a purtat rochie de mireasă, ci a fost îmbrăcată în straie populare, ca de altfel toţi participanţii, fiecare dintre ei având măcar un obiect vestimentar folcloric.
Cei doi soţi locuiesc într-o vilă din satul Cobia-Găieşti, la câţiva kilometri de localitatea natală a lui Gheorghe Zamfir. Căsnicia pare că le merge strună, căci amândoi par mulţumiţi şi fericiţi. Iată ce spunea avocata maestrului, doamna Georgeta Munteanu-Millet: “Mă bucur pentru domnul Zamfir că a găsit, în sfârşit, iubirea şi serenitatea. Cred că relaţia lor sinceră s-a consolidat cu timpul, în ciuda adversităţii câtorva bârfitori iubitori de găinării, sub pretext de morală. Nicoleta Beca are multe calităţi: este o femeie frumoasă, inteligentă, de altfel , dacă nu mă înşel, singura doctor în sociologia muzicii în România, generoasă, ponderată, liniştitoare”.
Maestrul Gheorghe Zamfir a fost însoţit la Timişoara nu doar de Nicoleta, tânăra şi într-adevăr discreta sa soţie, ci şi de exoticul Ulise, un căţel răsfăţat din cale afară, care îşi aşteaptă stăpânul şi la repetiţii, şi la spectacol. Ulise Zamfir, căci în buletinul lor, câinii poartă numele de familie al săpânului, a fost botezat după numele legendarului erou al mitologiei greceşti, deci nu are nimic de-a face cu Ulysses al lui James Joyce, după cum însuşi maestrul naiului ne-a asigurat.