Ediția a XIV-a a Taberei de creație artistică de la Gârnic, Caraș-Severin a avut loc în perioada 7-15 septembrie 2018. Pe posterul evenimentului, tabăra este prezentată ca Gernik Art Camp. Cuvântul camp apărut în franceză veche în 1520 desemna un loc în care armata se instala temporar în corturi sau căsuţe.
Pentru artiştii de astăzi, camp poate însemna fie un loc de tabără, fie o colonie, rezidenţă sau simpozion artistic. Termenul de simpozion – folosit generic pentru discuţii intelectuale sau conferinţe pe o temă dată, în care participanţii fac prezentări – este popular şi în lumea artiştilor vizuali în special a sculptorilor.
În anul 1959, sculptorul austriac Karl Prantl a inițiat primul simpozion internațional de sculptură din lume. El s–a desfășurat pe locul unei cariere de piatră aflată la Sankt Margarethen, o localitate din statul Burgenland, Austria. Prantl a venit cu această idee pentru a facilita comunicarea între sculptori într-un moment în care dialogul cultural european aflat sub tensiunile războiului rece avea nevoie de o deschidere.
Inițiativa sa de la Sankt Margarethen, prin care sculptorii lucrau și trăiau pe o perioadă determinată sub același acoperiș, împărtășind idei despre estetica și tehnologia sculpturii, avea să devină în 50 de ani un fenomen global.
Curatorul şi artistul Costin Brăteanu, un tânăr artist din Timişoara, iniţiatorul acestui simpozion de artă, tabără sau camp artistic de la Gârnic este unul dintre cei mai activi promotori culturali din România. Pe lângă participările sale în prestigioase tabere artistice din străinătate, Ungaria, Grecia, Austria, Turcia, Egipt, India sau Emiratele Arabe, să numesc câteva dintre ele, Costin Brateanu este şi curator al Gernik Art Camp (13 ediţii) , Ştefan Jäger Art Symposium (6 ediţii), Transylvania Art Camp (prima ediţie), precum şi al Internaţional Art Symposium Tigami Lala din Marrakech (2015). Un palmares dobândit din
aproape în aproape prin contacte cu artişti, primari, factori de decizie locali sau sponsori privaţi. La Gârnic el a reuşit să pună bazele unui eveniment artistic statornic, la succesul căruia au contribuit nu numai locaţia cu un peisaj mirific în care locuiesc 300 de familii de premi, descendenţi ai cehilor colonizaţi în munţii Banatului de fostul Imperiu Austro-Ungar, dar şi prietenia sa cu oamenii locului, cu primarul satului Nicolae Tismănariu şi Gabriel Lungu, un om de afaceri care deţine Pensiunea Gernic unde sunt cazaţi artiştii.
Selecţia actualei ediţii cuprinde artişti din Franţa, Cehia, Lichtenstein, Slovacia, Rusia, Polonia şi România. Ce este unic legat de selecţia pe care a făcut-o Costin Brăteanu, nu sunt doar considerente legate de etnicitate, experienţă, nivel de educaţie, sau vârstă, dar şi cele legate de formele de expresie artistică, care alături de pictură au inclus fotografie, performance, land art, productivitate şi management. Această varietate, la care se adăugă perioada de timp foarte scurt pe care s-a desfăşurat tabăra s-au dovedit a fi o adevărată încercare pentru artişti, dar în mod surprinzător a fost şi un factor ce a creat coeziune între ei.
Ca să descoperi locul, zona cu tainele şi particularităţile ei, ai nevoie de timp, spune maestrul Ilie Boca, coordonatorul Taberei Internaţionale de Pictură de la Tescani, una dintre cele mai importante tabere de pictură din România. Durata de creaţie de 7 zile de la Gârnic comparată cu cea de 20 de zile de la Tescani este foarte scurtă. Acest fapt, la care se adaugă lipsa unei tematici, a creat două atitudini diferite. Una dintre ele, mai lipsită de riscuri, a fost aceea de a o temă personală, cum au făcut Agata Czeremuszkin Chrut – Polonia, artistul octogenar Vasile Pintea – România, sau Larisa Telipan – Rusia, iar alta este aceea de a intra într-o stare de flux sau hiperfocus, un abandon total cu misterele locului cum au simţit Petra Klepcová – Slovacia, Marie Šeborová – Cehia, Barbora Mališová –Cehia, Igor Isac – România, sau Mirela Sorina Barna- România. În şirul lung de participanţi, dominat de pictori, Julie Glassberg – Franța şi soţii Vlado şi Rajka Poljak Franjević – Lichtenstein, care lucrează în fotografie, respectiv, land şi interdisciplinary art, au creat o premieră.
După patru zile în care am crezut că Julie Glassberg a abandonat ideea de a participa la Gernik Art Camp, am provocat-o la un performance de a picta împreună legaţi la ochi şi la mâini, un performance menit să elibereze o parte din subconştientul nostru legat de peisajul în faţa căruia ne aflăm. Atitudinea pe care a avut-o Julie spune ceva despre integritate artistică. Arta autentică, dacă vrei să rămâi sincer faţă de tine, este făcută în stări de acută necesitate ideatică, prin implicare şi emoţie artistică.
Julie, un fotograf care a lucrat pentru The New York Times, Le Monde, ESPN mag, sau Stern View, un om al planetei care este apreciat deopotrivă la New York, Paris, Tokio, Shanghai sau Moscova, a găsit la Gârnic un copac şi un scaun gol ca expresie a unei conectivităţi cu natura şi memoria colectivă, într-un cadru ce aminteşte de terapia gestalt lui Fritz Perls (1893-1970) de a crea constiinţa de sine a unui acum şi aici. Scaunul gol din fotografia ei este un vehicul menit să angajeze în noi un dialog cu memoria tulburătoare a locului şi a ființelor imaginare care au stat pe el de-a lungul timpului.
În 1970, americanul Robert Smithson a realizat pe malul Great Salt Lake din Utah o lucrare intitulată Spiral Jetty, ce a ajuns să fie canonizată în repertoriul criticii de artă ca un “icon of land art”. Vlado şi Rajka Poljak Franjević doi artişti din Lichtenstein au sosit la Gârnic într-o maşină colantată cu o folie pe care scria SPIRAL-CHANNELS. Pentru că cei doi artişti lucrau la marginea satului, până când aveam să văd proiectul lor pe viu, nu îmi rămânea decât să mi-l imaginez ca pe o replică în miniatură a faimosului Spiral Jetty. În anul 2004, Vlado a iniţiat proiectul SPIRAL-CHANNELS în Estonia şi de atunci până la această ediţie din Gârnic a străbătut lumea în lung şi în lat promovând un dialog intercultural în care spirala joacă rolul de liant sau lanţ de legătură între participanţi.
SPIRAL-CHANNELS este o invitaţie la cunoaştere de sine prin interacţiune colectivă. Robert Smithson vedea în spirală un simbol al vieţii şi morţii, al naşterii şi renaşterii din apele primordiale, în timp ce ritualul propus de Vlado, prin alinierea participanţilor în jurul unei spirale marcate cu ţăruşi coloraţi, cu eşantioane de pământ culese din pelegrinarile sale, sau prezentarea unor copii serigrafiate dupa lucrări de artă trimise de colaboratorii săi, este derularea unui proces ce explorează maniera în care e generată gândirea colectivă. Atât în filosofia sa artistică despre spirală cât şi în cea a expusă de Julie Glassberg despre interlocutorul imaginar de pe un scaun gol, apare ideea comunicării, a dialogului transcedental şi a gândirii participative. Julie Glassberg o face discret în intimitate în timp ce Vlado Franjević, o face ca un şaman sau mediator ce pare rupt din On Dialog, minunata cărticică a lui David Bohm despre comunicare.
Originară din Republica Moldova, Larisa Telipan este un pictor şi grafician care a studiat la prestigioasa Academie de Artă, I. E. Repin din St. Petersburg. Înfiinţată în 1757, academia a promovat neîntrerupt arta tradiţională şi clasică a Rusiei. Ştiam acest lucru înainte de a veni la Gârnic şi trebuie să mărturisesc că prezenţa ei era o ocazie deosebită de a urmări pe viu procesul de creaţie a unui artist format în atelierul Acad. Vladimir Alexandrovici Vetrogonsky, decanul academiei din perioada ei de studenţie. Lucrările ei au fost făcute din memorie şi reprezintă un peisaj cu dealuri şi doi copaci îngemănaţi precum şi un peisaj urban din St. Petersburg. Peisajul urban reprezintă Clădirea Admiralității, o clădire
construită sub conducerea lui Petru cel Mare şi Catedrala Sfântul Isaac văzute de pe bancurile îngheţate ale râului Neva. Lucrările sunt bazate pe percepţia subliminală a unor memorii ce vin din copilăria artistei în Coşcalia, satul natal din Republica Moldova sau acelea din cetatea imperială de pe Neva, unde se spune că în iernile friguroase se formau gheţari pe care, pe la 1900, treceau tramvaie electrice. Larisa Telipan combină o parte din educaţia ei academică – ce impune o succesiune metodică şi riguroasă – o reprezentare în care geometria, lumina şi umbra, amestecarea optică a culorilor, joacă un rol tot atât de
esenţial ca libertatea gesturală care în detalii ofera o evadare discretă din reprezentaţional. Compoziţia este una dintre cele mai importante preocupări ale artistei. În înţelegerea pe care i-o dă Larisa Telipan, actul compoziţional este o fuziune ce dă unitate şi armonie întregului, care structurează şi juxtapune un cadru mental intenţional, unei experienţe vizuale născute din atenta observare a naturii.
Agata Czeremuszkin-Chrut, este o pictoriţă din Polonia cu studii doctorale la Academia de Arte din Lodz. Lucrările pe care le-a realizat la Gernik sunt lucrări de artă abstractă în care linia, suprafaţa şi transparenţele reprezintă o realitate ascunsă, invizibilă, formând un amalgam născut dintr-o necesítate internă pe care Kandinsky o compara cu mişcarea sufletului uman. În jocurile combinatorice pe care le realizează, linia şi suprafaţa joacă roluri consecutive de suport sau bază a unei imagini în imagine. Structurile lineare din prim plan permit accesul spre planurile din profunzime prin transparenţe, îndeplinind alternativ funcţia de conţinut sau conţinător. Delimitările se fac prin contururi deschise, linia care pleacă din prim plan, intră în plan secund şi poate călători surprinzător înapoi, oferind prin
traiectele ei o doctrină a modului creativ de gândire, şi tot atât de important, al emoţiilor prin care trece artista. Citirea formelor abstracte pe care ni le oferă Agata Czeremuszkin-Chrut este un proces autosuficient cu extrapolări născute din asociaţii care ne oferă paleta unei expresii umane în care domină ceva grav şi solemn. Procesul este semiautomat. Proiecţii automate din subconştient sunt ajustate conform unor legi ce ţin de teoría culorii, compoziţie şi armonie, într-un pattern misterios, repetat alternativ până în momentul în care devine atât de personal încât ne individualizează. Un joc pe care Agata Czeremuszkin-Chrut îl stăpâneşte cu autoritatea unui maestru.
***
Pentru mai multe informaţii despre Gernik Art Camp 2018, o recenzie scrisă de artistul Igor Isac pe Modernism poate fi accesată aici:
Expoziția Taberei de creație artistică desfășurată la Gârnic (CS) @ Galeria Primariei Timișoara
O expoziţie cu lucrările participanţilor la Gernik Art Camp 2018, poate fi vizitată la Galeria Primăriei Timişoara în intervalul 11-31 octombrie 2018.
Adrian Ioniță
wow great! thanks so much to you dear Adrian! greetings and best wishes to all from Liechtenstein