O gară altădată cochetă, construită în anii socialismului, Timişoara Sud are astăzi un aspect dezolant, parcă desprins dintr-un film post-apocaliptic. Gunoaie aruncate peste tot în jurul clădirii, de la brazi până la pet-uri, mărăcini.
Bani pentru investiţii se găsesc, mai ales că şi traficul a scăzut foarte mult. Pe aici mai trec doar trenurile Timişoara – Stamora Moraviţa, Timişoara Reşiţa şi Timişoara – Buziaş – Lugoj, deşi gara are 10 linii. Locul e în general pustiu. Doar când trece câte un tren apar câţiva călători ocazionali.
Sălile de aşteptare sunt încuiate, trenurile nu se mai anunţă. Nici măcar nu se mai vând bilete. Eventualii pasageri îşi iau bilet direct din tren. Sau la mica înţelegere cu „naşul”.
Florile au dispărut primele din gară. Apoi, pe rând s-a furat cam tot ce se putea. Acum toaletele sunt un adevărat focar de infecţie. Locul unde ar trebui să fie cântărită marfa adusă din vagoane aduce mai degrabă cu imaginea unei caverne. O pernă lăsată înăuntru ne duce cu gândul că poate e „locuinţa” unui om al străzii.
Este trist cu cea mai mare retea de cai ferate se stinge…cum garile ante si post imperiu austro ungar se sting…cum trenurile dispar..cum totul devine incet fila de istorie. O dilema a mea si a multra,acest sabotaj la caile ferate…mult mai ieftine ca cele rutiere,mai sigure devin fila de istorie