Fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, scrie într-o postare pe Facebook despre condiţiile în care şi-a trăit ultimele zile un bolnav de cancer, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. ”Prin furtunul negru de la fereastră ajungea oxigen”, scrie fostul ministru.
”România, martie 2018. Ţara cu cea mai mare creştere economică din Europa. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. Clinic, adică spital universitar, ca să ne înţelegem”, a scris, luni, pe Facebook, fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu.
În pozele ataşate postării, apare, pe lângă imagini dezolante din camera de spital, un furtun subţine introdus pe geam în salon.
”În condiţiile de mai jos şi-a petrecut ultimele zile un bărbat de 37 de ani. A avut alături un medic oncolog care l-a ajutat să lupte şi să spere până la capăt, un medic care a încercat tot ce putea încerca, pentru ca Dan să mai câştige timp. România, martie 2018. Pacienţi şi personal medical trebuie să lupte cu o afecţiune precum cancerul, în astfel de condiţii… PS Prin furtunul negru de la fereastră ajungea, de undeva de la parterul clădirii, prin exterior, oxigen”, adaugă Vlad Voiculescu.
sursa: mediafax.ro
Andrei Gheorghe – septembrie 2017
„Sunt obosit. Am fost „generația de sacrificiu” și am crezut ca după un drum lung și greu o sa ajungem intr’o poiana cu soare si flori. Dar nu a fost așa. Drumul nu ducea nicăieri si intr’o zi sătui de foame si mizerie ne’am revoltat, ne’am ucis conducătorii si am crezut ca după un alt drum lung si greu o sa ajungem la malul unei ape dulci. Apa însă e salcie, terenul mlăștinos si cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață in calești scumpe, copiii lor ni se urca in cap și dansează țonțoroiul iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frății fug scirbiti si’si caută fericirea in alte zări. Speranta a leșinat bătută de jandarmi, Infinitul lucrează la un mall iar eu imi număr firfireii și ma gândesc daca’mi ajung de o funie mai sănătoasă. In fata nu văd nimic decit bezna și întuneric, in jurul nostru doar mizerie și dezmăț și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscata si’n gura gust de cenușă. Va blestem conducători ai României si’n pușcărie dacă v’as bagă pe toți, cu nimenea nu as greși. Va blestem cu spitalele, școlile, șoselele, șpăgile, infumurarile și prostia voastră agresiva. Va blestem sa muriți stind la coada, sa trăiți din salariu și sa va petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuita, intr’un oraș obișnuit, cu doi copii obezi și beți in sufragerie și cu părinții in întreținere pe veci. Sint obosit și drumul nu se mai zărește.”
TRIST!!! Nu avem dreptul moral sa pretindem elevilor sa nu plece din tara! Nu mai avem nevoie de generatiii de sacrificiu – tara este definitiv in ghiarele parvenitilor si impostorilor care ne distrug viitorul!