Acum câțiva ani în urmă, guvernanții noștri, în marea lor înțelepciune, au dat o lege. Oricine are o locuință trebuie să dețină obligatoriu și o asigurare pentru acea locuință. Și așa cum spune și numele, aceasta nu e negociabilă, ci obligatorie. Măsura poate ar fi bună dacă ar veni întradevăr în sprijinul celor ce sunt loviți de un necaz. De fapt sunt suspiciuni că a fost de fapt un colac de salvare pentru societățile de asigurări ce au beneficiat de un plus de fonduri.
Acum a venit momentul ca cei ce au pagube la case să profite cu adevărat de banii la care cred ei că au dreptul. Aici apare surpriza. Se pare că asigurarea obligatorie nu se referă și la furtuni sau rafale de vânt. Pentru așa ceva ar fi fost nevoie de o altă asigurare facultativă, suplimentară. Partea mai puțin plăcută este că nu se acceptă semnarea unei asigurări facultative fără a o deține pe cea obligatorie. Adică trebuie să plătești de două ori pentru un ipotetic serviciu.
În Timişoara, dar și în toate localitățile afectate, neajunsurile cele mai mari au fost produse de vânt. Legea și legiuitorii au considerat că doar cutremurele, inundațiile și alunecările de pământ sunt dezastre naturale. De parcă furtuna ar un fenomen artificial. A venit cineva și a suflat puternic pentru a face în ciudă cuiva? Deci asigurarea obligatorie nu acoperă daunele produse de vântul puternic, acest fenomen nu apare in contractele de asigurare.
Fonduri menite să ajute locuitorii cu pagube ar fi cu mai mare urgență la sate, dar tocmai acolo se găsesc cele mai puține polițe încheiate cu societățile de asigurări.
„S-a spus clar că nu se acoperă daunele din asigurările obligatorii, pentru că furtuna de duminică de la Timişoara nu intră în acele riscuri asigurate. Am mai spus că mi se pare strigător la cer, atâta vreme cât acele asigurări obligatorii funcţionează în baza unei aşa numite Legi de asigurare împotriva dezastrelor naturale. Ce s-a întâmplat la Timişoara nu este oare un dezastru natural? Ar trebui traşi la răspundere parlamentarii care au votat o lege falsă”, crede președintele FALT Petru Olariu.
Banii pentru repararea acoperișurilor ar trebui împărțiți în mod egal între toți locatarii. Acoperișul este un bun comun al edificiului. Nu aceeași situație este în cazul mansardelor, acestea fiind bunuri personale.
Ca o primă concluzie, ar fi bine de știut de către păgubiți, că nu trebuie să se aștepte la despăgubiri de la asigurări dacă au doar acea simplă asigurare obligatorie a locuințelor. Ceva șanse au doar cei ce au în plus o asigurare facultativă ce prevede între clauze și furtuna cu vânt puternic.