În centrul orașului au început să moară casele. Nu mor de vreo boală letală ce le-ar fi contaminat. Cad sănătoase din picioare atacate de buldozer și picamăr. Nimeni nu contestă necesitatea dezvoltării armonioase a unei urbe, mai ales după un plan de dezvoltare bine gândit. Și la fel de bine pus în practică.
Dar parcă o strângere de inimă tot încearcă orășeanul ce a trecut pe acel trotuar zi de zi, pe ploaie sau pe zăpadă. Uneori timp de mai multe decenii la rând. De la mersul (și chiulul) de la liceul din apropiere până la plimbatul bastonului și a sacoșei aproape goale, la și de la piața din apropiere.
La doi pași de Piața Timișoara 700, pe strada Gheorghe Lazăr, la un colț se afla un imobil. Nici prea mic dar nici vreun palat istoric. Să tot fi avut două etaje. Părea trainic. Lumea cunoștea bine clădirea după culoare. I se spunea „casa verde”, după tencuială nu de la vreun eveniment deosebit.
Acum nu mai e decât o bucată de zidărie căzută și mult moloz. Poate se va ridica în loc un mândru imobil din tablă și sticlă. Dar nici un morman de geamuri fumurii nu pot înlocui o bucățică de suflet ce se găsea în acei pereți vechi. O anumită arhitectură se impune în anumita parte a unui oraș. Se crează acel habitat la scară umană ce dă un farmec aparte unui cartier sau parte de stradă. Stridentele blocuri din multă sticlă nu își au rostul chiar oriunde.
În apropiere se află un alt exemplu trist de aplicare a unor principii prost digerate. Vechea clădire administrativă a fostului „Fructus” a fost pusă repede la pământ. Ar fi rezistat poate încă două ori trei secole de acum înainte. La fel de repede a apărut o imitație din sticlă tot cu numele de „Fructus”. Dar cea nouă nu are nimic de arătat. În afară de mizeria apocaliptică din spate. Cineva cu viziune ar fi putut crea un ansamblu coerent dintr-o nouă clădire alăturată cu multă îndemânare lângă cea veche. În jur, loc suficient ar fi fost. Iar sediul primei burse de cereale din partea asta de continent ar fi meritat cruțat, măcar pentru simplul motiv ca nu avem atât de mult de risipit.
Dacă în locul casei verzi va apărea ceva armonios și demn de remarcat, vom fi primii care vom saluta inițiativa. Dar parcă e prea mare graba de a nimici orice arată cât de cât bine și de a înlocui cu câte ceva nenatural și parcă copiat după o altă copie la mâna a treia și aia cam lălâie.
Cladirea verde a fost parasita in ultimii 10 ani si cel mai probabil structura a fost compromisa. Eu inteleg atasamentul de cladiri ale orasului, dar nu cred ca se mai putea salva ceva.
Ai fost tu sa vezi cat de compromisa era structura cladirii? Esti expert in asa ceva? Eu inteleg atasamentul fata de bullshit pe care il dovedesti, dar las-o mai moale.
Tovarășu arhitect, permiteți să raportez… Voi doar faceți pe deștepții și luați banii de la fraieri… Că în rest, din punct de vedere arhitectural, Timișoara-i la pământ. Ghici cu ajutorul cui?