Cum s-a declanşat imensul scandal din jurul scrisorii deschise a militarilor, a generalilor din Franţa, rezervişti dar şi activi (Section 2), scrisoare transformată în tribună prin publicarea pe 21 aprilie în săptămânalul conservator Valeurs actuelles? (În aceeaşi zi cu puciul generalilor de la Alger, cu 60 de ani în urmă, care cereau menţinerea Algeriei în interiorul Republicii Franceze contra opţiunii generalului Charles de Gaulle de a-i acorda independenţa.) Prin amestecul politicii, al câtorva politicieni de vârf, printre care, în ordinea prestaţiilor: Marine Le Pen, preşedinte al RN (Rassemblement National), partid populist de dreapta, naţionalist, taxat de adversari ca fiind de extremă dreaptă, candidată certă la preşedinţie în 2022; Jean-Luc Mélenchon, preşedinte al LFI (La France Insoumise), partid de pseudoextremă stângă, succesor al PCF (Parti Communiste Français) şi parţial al PS (Parti Socialiste) ; Florence Parly, ministreasa Apărării, din partea guvernului şi a şefului său real, preşedintele Emmanuel Macron; François Lecointre, şef al marelui stat-major. Pe lângă aceştia s-au exprimat într-o avalanşă politicieni de dreapta şi de stânga, foşti sau actuali, editorialişti şi toate televiziunile.
Marine Le Pen s-a adresat generalilor şi militarilor: „Vă invit să vă alăturaţi acţiunii noastre pentru a lua parte la bătălia care începe […], care este, înainte de toate, bătălia pentru Franţa. În calitate de cetăţean şi om politic, subscriu analizelor dumneavoastră şi vă împărtăşesc amărăciunea. Eu cred că problemele se reglează prin politică, într-un cadru democratic. Eu am calmul veteranilor în faţa agitaţiilor stângiste” (www.ouest-france.fr, 2.05.2021). Indignat de scrisoarea generalilor, Jean-Luc Mélenchon, asociat subteran din opoziţie cu LREM (La République en Marche) şi Emmanuel Macron, i-a atacat violent pe militari. După Europe 1 (www.europe1.fr/dossiers/jean-luc-melenchon), Jean-Luc Mélenchon şi parlamentarii LFI au cerut luni 26 aprilie 2021 procurorului Parisului „să deschidă anchete” împotriva autorilor şi împotriva celor care au difuzat tribuna militarilor denunţând „fărâmiţarea” Franţei în Valeurs actuelles. Într-o conferinţă de presă, candidatul LFI la alegerile prezidenţiale din 2022 a explicat că se baza pe un articol al codului de procedură penală pentru a semnala magistraţilor o încălcare a legii, şi anume „provocarea la nesupunere a militarilor”. Ministreasa Apărării, Florence Parly, i-a cerut imperativ şefului statului-major, generalul François Lecointre, cercetarea tuturor semnatarilor. Acesta a confirmat imediat deschiderea de consilii militare prin care vor fi trecuţi generalii şi militarii de diferite grade. Florence Parly, carieristă de profesie, membră în mai multe guverne, apropiată, ca şi Macron, de interesele Grupului Edmond de Rothschild (cf. Wikipedia), s-a exprimat cu o extremă intransigenţă la adresa militarilor. „Doamna Parly n-are nici o capacitate pentru a fi ministrul Apărării”, a declarat, într-un interviu pe Sud Radio (2 mai 2021), generalul de divizie Emmanuel de Richoufftz. Generalul Richoufftz este supranumit „generalul periferiilor”, de care se ocupă de mai bine de 15 ani, de când a trecut în rezervă. În aceste periferii e vorba de droguri, violenţă, neglijarea educaţiei, lipsa integrării sociale etc., teme propuse de general în repetate rânduri celor şase ministere chemate să rezolve asemenea probleme, dar care nici măcar nu colaborează între ele. Numeroase spaţii din Franţa au scăpat controlului statului.
Panica lui Emmanuel Macron şi a partidului său, LREM, e foarte palpabilă în presa mainstream. Dar, prin reacţiile lor disproporţionate, susţinătorii lui Macron, inclusiv cei din presă, nu fac decât să mărească efectul „tribunei” de avertizare a militarilor. Eventualele sancţiuni şi pedepse aplicate generalilor nu vor putea veni mai devreme de 6-8 luni (procedurile sunt lente şi complicate), când va începe, de fapt, campania electorală pentru prezidenţialele din mai 2022. În plus, militarii sunt, după propriile lor declaraţii, abia la începutul acţiunii de „salvare a Franţei”, iar atacurile din media, ca şi cele ale politicienilor, nu-i sperie. Dimpotrivă, s-a sugerat inventarea unor Veste kaki, cu care să participe la manifestaţii alături de Vestele galbene şi să le protejeze pe acestea din urmă de violenţa poliţiei lui Macron. Zeci de manifestanţi Veste galbene şi-au pierdut un ochi, o mână sau au fost grav răniţi de poliţia şi jandarmeria care folosesc armament similar celui de război.
Într-un sondaj al Harris Interactive pentru canalul LCI, 58% dintre francezi aprobă acţiunea militarilor. Mai mult, 49% cred că „armata ar trebui să intervină pentru a restabili securitatea fără să aştepte vreun ordin”. 45% dintre francezi estimează că „Franţa va cunoaşte curând un război civil”. Ultimii trei preşedinţi — Nicolas Sarkozy, François Hollande, Emmanuel Macron — şi mai ales cel din urmă au fost şi sunt resimţiţi de francezi ca nişte „corpuri străine” impuse de interese corporatiste Franţei în ultimii 20 de ani. Lucru pe care românii îl pot înţelege uşor după experienţele cu Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Tuturor li se impută cedări de suveranitate şi, mai concret, de active strategice către capitalul străin, global. Toţi miliardarii francezi, deţinători ai întregii media mainstream, sunt legaţi ombilical de marele capital global, cu investiţii importante în Marea Britanie şi mai ales în SUA.
După tribuna militarilor au mai apărut şi alte scrisori şi „răspunsuri” deschise, dintre care cea mai şocantă este cea a generalului Christian Jean Piquemal, fost comandant al Legiunii Străine, adresată generalului Lecointre, actualul şef de stat major al armatelor :
„Vineri, 30 aprilie 2021
Domnule General,
Sunteţi şeful Statului Major al Armatelor şi, în această calitate, prima dumneavoastră datorie este să-i apăraţi şi să-i susţineţi pe militarii activi sau în retragere.
În mod evident, dumneavoastră preferaţi vânătoarea de vrăjitoare.
Prin disciplina dumneavoastră intelectuala nesmintit servilă, prin carierirsmul dumneavoastră consternant, prin supunerea dumneavoastră lamentabilă la puterea politică, dumneavoastră faceţi contrariul şi sunteţi gata, prin complezenţă şi josnicie, să tăiaţi capetele egalilor şi seniorilor dumneavoastră. Jalnic!
Ştiţi bine, datoria oricărui şef demn de acest nume este aceea de a-şi apăra subordonaţii, fraţii de arme, veteranii în loc să-i livreze pradă vindictei unei puteri politice hăituite.
Vă temeţi, fără îndoială, să nu fiţi rău văzut de ministreasa Armatei, pe care o slujiţi cu un zel fără egal şi un comportament de preş! […]
Domnule General, nu vă obosiţi, nu pierdeţi vremea scriindu-mi, nici n-o să deschid maculatura dumneavoastră. Cel care mânjeşte armata sunteţi dumneavoastră şi numai dumneavoastră, să nu vă înşelaţi! Francezii, care ştiu asta, şi-au ales tabăra şi nu greşesc.
Da, prefer să fiu în locul meu decât în al dumneavoastră. Trebuie să ştiţi, părerea şi judecata egalilor şi subordonaţilor dumneavoastră nu vă flatează, şi ăsta e un eufemism ! Eu pot să mă privesc în oglindă, mă tem că dumneavoastră nu puteţi.
Dumneavoastră preferaţi „să tăiaţi capete”, să vă sancţionaţi egalii, să vă aplecaţi spinarea şi să serviţi cu un zel neegalat puterea politică. Nu, în ziua în care veţi pleca, nu veţi fi regretat. […]
Cu supunerea şi înjugarea dumneavoastră la puterea politică, comportamentul dumneavoastră e mai degrabă cel al unui tehnocrat decât al unui militar. Aveţi parte de adevărata dezonoare a unui general.
Cu profundul meu dispreţ,
General de corp de armata (ER) Christian Piquemal”
Între 1994 şi 1999, Christian Jean Piquemal a fost comandantul Legiunii Străine şi a fost promovat general de divizie. A fost şi profesor la Şcoala Superioară de Război. Între 1989 şi 1992 a funcţionat ca şef al cabinetului militar pe lângă trei prim-miniştri (Michel Rocard, Edith Cresson, Pierre Beregovoy). În 1999 a fost promovat general de corp de armată. Între 2004 şi 2014 a prezidat Uniunea Naţională a Paraşutiştilor. Macroniştii califică scrisoarea generalului Piquemal ca odioasă şi grotescă.
Militarii rezervişti resping caracterizarea drept „puci” a acţiunii lor şi atrag atenţia că poliţia şi jandarmeria nu mai fac faţă la menţinerea ordinii în marile oraşe şi în periferii, ca şi în localităţile cu mare concentrare musulmană. Ca şi la noi, lumea politică, subordonată oligarhiei invizibile şi preocupată doar de funcţii şi câştiguri dubioase, e total deconectată de realităţile din teren, de viaţa şi interesele cetăţenilor. Nu va întârzia să se răspândească, în rândul generalilor şi militarilor, ca şi în întreaga populaţie, ideea deja afirmată că actuala clasă politică e „rău aleasă” („mal élue”). La 2 mai 2021, scrisoarea deschisă a militarilor rezervişti, iniţial asumată de 20 de generali, a fost semnată de 23.312 militari de toate gradele, dintre care 53 de generali şi 78 de colonei (www.place-armes.fr). O petiţie de susţinere populară a rezerviştilor, deschisă pe 28 aprilie 2021, pe site-ul www.mesopinions.com, a întrunit deja (la 3 mai 2021) 65.015 semnături, iar dintre semnatari 21.066 şi-au postat şi comentariile.
Nu e deloc exclus ca Emmanuel Macron să-şi încheie mandatul înainte de termen. În orice caz, şansele sale la prezidenţialele din 2022 au scăzut dramatic. Mişcarea în curs a militarilor rezervişti (conectaţi, evident, cu cei activi) îi deschide o autostradă generalului Pierre de Villiers, care până mai ieri nu avea un partid care să-l susţină. Începând de acum, are în spate un „partid” foarte neobişnuit. Criza din Franţa este doar o prefaţă a marii crize care se anunţă pentru Uniunea Europeană. „Noi vrem să ne regăsim libertăţile, noi vrem să regăsim egalitatea în această ţară, şi o s-o facem prin fraternitate, mărşăluind din ce în ce mai mulţi împreună, refuzând dictatura”, a declarat pentru France Info (vezi youtube) celebrul cântăreţ Francis Lalanne în timpul marşului de 1 Mai din Paris.
