50 de metri și trei garduri din cărămidă, acoperite cu sârmă ghimpată. Asta este distanța dintre strada Popa Șapcă și curtea Penitenciarului, locul în care peste 1.000 de deținuți își execută pedepsele. Afară, mașinile gonesc pe șosea. Șoferii lor nu știu de câtă libertate se bucură, să iasă de la serviciu și să meargă acasă, să poată ieși în oraș cu prietenii, să-și viziteze rudele sau să petreacă timp cu persoana iubită.
Cei privați de libertate își petrec traiul de zi cu zi în pușcărie. Unii muncesc în afara Timișoarei, la ferme, alții își descoperă noi pasiuni în incinta penitenciarului. Cu prilejul celebrării Sfinților Apostoli Petru și Pavel am reușit să pătrundem și noi în Penitenciarul Timișoara și descoperim ce fac deținuții care-și ispășesc pedeapsa, care sunt activitățile de recreere din Penitenciar, dar și cum pot aceștia lua legătura cu cei dragi.
În Penitenciar, ei nu au telefoane, nici bani. Sunt păziți non-stop. Cineva îi însoțește non-stop chiar și în incinta penitenciarului. Dacă nu sunt la muncă, ei stau în celule, acolo unde se uită la televizor, își petrec timpul citind romane de dragoste, dar și cărți în engleză sau germană. Aceștia au în cadrul penitenciarului și posturi de Radio și Tv, acolo unde voluntari din rândul deținuților participă la realizarea emisiunilor.
Ei au și bibliotecă cu diverse tipuri de cărți, de la beletristică, până la cărți științifice, dar și cărți în limbi străine. Foarte mulți dintre ei citesc. Aici au timp. Tot în penitenciar au ocazia să facă cursuri de specializare pentru când ies afară, în lumea largă.
Penitenciarul Timișoara este o facilitate cu regim deschis și semi-deschis. Aici își fac veacul deținuți care dau dovadă de un comportament bun, care deja și-au ispășit o bună parte din pedepse. Toți dintre cei cu care am reușit să vorbim se gândesc cu tristețe la cei pe care i-au lăsat acasă. Aceștia mărturisesc că-i încearcă un sentiment de rușine și că cel mai dificil lucru este să le explice copiilor lor de ce „tati” nu poate să vină acasă.
În afară de locurile pentru vizită, încăperi simple, cu mese rotunde și scaune, ori panourile pe care le știm cu toții din filme, cea mai marcantă dintre încăperi este „Gădinița”. O cameră cu multe multe jucării, acolo unde copii își vizitează la pușcărie tații. Aceștia nu pot să-i vadă mult, doar câteva ore, însă pot să facă împreună puzzle-uri cu Europa, să se joace cu animăluțele mici de pluș sau cu dinozaurii.
O altă ciudățenie este camera pentru vizita intimă, acolo unde partenerele sau soțiile deținuților îi pot vizita. Arată ca o garsonieră și este dotată cu o toaletă, un duș și un pat matromonial. Numărul de vizite intime la care un deținut are dreptul este limitat. O vizită intimă durează trei ore, iar soția ori concubina deținutului trebuie să semneze niște documente în avans.
Citește și: „Închisoarea, tot mai neatractivă pentru tinerii din Banat”
