Sala de expoziții de la Muzeul Apei a fost plină, pentru că vineri s-a desfășurat „Noaptea de Poezie”, inițiativă la nivel național pentru popularizarea artei, dar și un prilej pentru pasionații de versuri să se piardă, preț de câteva momente, în sentimentele evocate de eul liric, să savureze un pahar de vin și să schimbe câteva vorbe alături de alți oameni minunați cu afinități asemănătoare.
Vineri seara la Muzeul Apei, Andra Mateucă, Tudor Crețu, Alexandru Potcoavă și Adrian Bodnaru au spicuit câteva poezii din repertoriul propriu, spre încântarea iubitorilor de poezie aflați în sală. În public s-a făcut liniște, iar atmosfera a fost inundată de amintiri, cu ecouri melancolice, dar și momente de reverie.
Acordurile de chitară ale lui Ionuț Dorobanțu au completat momentele de lectură, creând o ambianță plăcută și relaxantă. Acordurile de chitară au fost un bun moment de respiro, cu acorduri clasice, adaptate la chitară acurstică, precum Prelude und Fugue de Bach sau Gnoisenne No.1, Erik Satie.
Tudor Crețu a citit câteva poezii din volumul său intitulat Ma – Ma, care trimite cu gândul la arta poetică. Unele versuri au avut o tentă introspectivă, exprimând emoții autentice, ceea ce englezii ar numi „raw feelings”, care, eul liric nu s-a ferit să le exprime.
Volumul scris de Andra Mateucă, intitulat „chipuri de închiriat” include poezii care evocă teme precum copilăria, dorul de părinți, melancolia trecutului, dar și dragostea exprimată prin senzualitate.
Alexandru Potcoavă, a pregătit perntru seara de lectură un grupaj de poeme, scris în anul capitalei, intitulat Cartiere și Caractere. Poeziile sale au creionat în portrete Timișoara, dar și oamenii de aici, cu tot cu schimbările petrecute după ’89, în perioada de tranziție. Unele dintre poemele alese includ și trăiri personale profunde, cum ar fi sentimentul de singurătate sau starea de doliu.
Adrian Bodnaru a lecturat câteva poeme din volumul său în pregătire, intitulat „9 din 10 să plouă”, cu trăiri profunde, exprimate prin metafore. În poeziile sale imaginile vizuale, statice sau dinamice, dau contur propriilor trăiri, amplificându-le. Totuși, umorul utilizat cu finețe nu a lipsit dintre versuri.
Între sesiunile de lecturi, care au durat aproape cât o repriză de fotbal, Robert Șerban a citit câteva poeme din rândul scriitorilor care nu mai sunt printre noi, dar care au lăsat o moștenire însemnată.
„Înainte de a trece la tura a doua de recital, da-ți-mi voie să facem un intermezzo și să vă citesc trei-patru, texte din poeți care nu-și mai pot citi poeziile. Au fost prietenii noștri. Sunt oameni care au contat pentru literatura locului, oameni cu care am fost prieteni și pe care i-am cunoscut”, a spus Robert Șerban.
El a citit câteva poezii din antologia „Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii” și îngrijită de de Marian Oprea, câteva dintre cele mai interesante fiind: Oprește-mă la tine, scrisă de Gheorghe Azap sau Poemul fără sfârșit, de Ion Chichere sau chiar și unul dintre poemele lui Adrian Derlea.
Cam așa s-a petrecut Noaptea de Poezie la Timișoara, eveniment care marchează Ziua Mondială a Poeziei, organizat de Aquatim și Fundația Aquatim.
Evenimentul se află la ce-a de-a doua ediție și se desfășoară în concomitent în mai multe orașe din țară.
