Adi Bărar, reputatul chitarist, compozitor și nu în ultimul rând, fondatorul trupei Cargo, are după trei ani de la trecerea sa în neființă, o statuie, ridicată în semn de omagiu pentru contribuția sa în cultura timișoreană. Datorită lui Adi Bărar, orașul de pe Bega a devenit un important reper cultural în ceea ce privește muzica rock din România, în ciuda faptului că genul muzical era considerat decadent în acele vremuri.

La inițiativa lui Corneliu Vaida, după trei ani de strădanii administrative, iată că lui Adi Bărar i-au făcut statuie, inițiativă inspirată de o remarcă făcută cu amuzament chiar de omul Adi Bărar, în timpul vieții.

La evenimentul prilejuit de inaugurarea statuii realizată de artista plastică și sculptorița Linda Saskia Menczel, au luat parte atât reprezentanți ai Primăriei Timișoara, membri ai familiei reputatului Adi Bărar, dar și apropiați ai săi.

De asemenea, zeci de motocicliști au fost prezenți. Nu știu să fi fost vreun club moto din Timișoara ai cărui reprezentanți au lipsit. Aceștia și-au turat motoarele suficient de puternic, încât să se audă până în Rai, acolo sus, la Adi!

Intitulată „Marea trecere”, statuia este realizată în mărime naturală și-l întruchipează pe artist așa cum ar trebui el să fie amintit: cu ochelari de soare și cu chitara-n mână. Deasupra, statuia are o cupolă pe care stau scrise versurile refrenului mult iubitei piese Cargo, „Aproape de voi”.

„Nu știu cât timp mi-a mai rămas

Dar vreau să mi-l petrec

Cu voi care mi-ați fost alături 

La bine și la greu. 

Și de-ar fi și eu să mor

Nu vreau să vă întristați(…)

Îi mulțumesc Celui de Sus că mi v-a dat prieteni buni și nu-s singur pe acest drum”

(Cargo – Aproape de voi)

Adriana Bărar, fiica artistului, a spus câteva cuvinte

Adriana Bărar, fiica artistului, le-a adresat câteva cuvinte de mulțumire celor care au contribuit la realizarea statuii dedicată tatălui său. Ea a subliniat faptul că Adi Bărar este cel care a transformat orașul de pe Bega într-un important reper cultural al rockului românesc.

„Mă bucur să văd atâtea fețe cunoscute, deși acest lucru îmi dă și mai mari emoții. Aș vrea să încep prin a mulțumi. Aș dori să-i mulțumesc întâi domnului Corneliu Vaida pentru tot efortul depus în acest demers. Fără dumnealui nu ne-am fi aflat aici astăzi. Aș dori să-i mulțumesc și doamnei Linda–Saskia Menczel care a reușit să-l întruchipeze fizic și spiritual pe tatăl meu în această lucrare grandioasă, aș putea spune, numită ‘Marea trecere’. Aș vrea să-i mulțumesc și lui Sorin Stanca pentru toată susținerea pe parcursul acestui proiect, dar și celor care au donat pentru realizarea acestei statui. Nu în ultimul rând, aș vrea să le mulțumesc și reprezentanților Primăriei pentru că această statuie s-a finalizat. Sper ca acesta să fie doar un început, iar în viitor să urmeze și inaugurările altor statui dedicate oamenilor care au făcut cinste Timișoarei”, a declarat Adriana Bărar, fiica reputatului chitarist Adi Bărar, în cadrul ceremoniei de inaugurare a statuii dedicată răposatului artist.

Adi Bărar – omul.

Fiica sa Adriana a continuat spunând câteva cuvinte despre cine era Adi Bărar – omul. Ea subliniat faptul că Adrian Bărar a fost cel care a transformat orașul de pe Bega într-un important reper cultural al rockului românesc.

„Aș vrea să spun câteva cuvinte despre tatăl meu. El a fost un adevărat timișorean, născut, crescut aici. El a ținut steagul sus pe parcursul vieții sale. Deși a avut numeroase șanse să se mute la București, a preferat să rămână aici și să pună umărul la creșterea Timișoarei, atât din perspectivă culturală și, de ce nu, economică, la fel cum proiectul său de suflet Cargo, care este o formație timișoreană, a ajuns sus pe culmile rockului românesc și a pus Timișoara pe hartă ca punct cultural important”, a conchis Adriana Bărar, fiica liderului trupei Cargo.

Adi Igrișan îl poartă zilnic în gând pe cel care i-a fost „un frate mai mare”

La eveniment a fost prezent și Adi „Baciu” Igrișan, vocalistul formației Cargo, care i-a mulțumit lui Corneliu Vaida pentru inițiativa de a-i ridica bunului său prieten un monument în mulțumirea contribuției aduse culturii bănățene. El a împărtășit și câteva gânduri despre modul în care el trăiește cu doliul, în urma pierderii bunului său prieten, Adi Bărar, pe care îl consideră „un frate mai mare”.

„Îi mulțumesc domnului primar pentru invitație, în primul rând și aș vrea să-i mulțumesc și lui Corneliu. Chiar voiam să-ți spun, Corneliu, că nu știu cum ai reușit, știu prin câte ai trecut, însă pot bănui. Știu că nu a fost ușor și pentru asta, pe de-o parte te felicit, pe de altă parte îți mulțumesc! Ce aș putea să spun eu și să nu știți voi? Pentru majoritatea dintre voi Adi Bărar a fost chitaristul de la Cargo, liderul formației. Pentru mine, Adi Bărar a fost un frate mai mare cu care am trăit niște zeci de ani și pe care îl port în gând zilnic, chiar dacă este greu de crezut.

E complicat să mă culc într-o seară fără să-mi aduc aminte de el… cum suntem tot pe drumuri și acum, ne aducem aminte de anumite momente pe care le-am trăit și pe care nu ni le poate lua nimeni. Mulțumesc pentru că s-a creat un precedent! Mi-ar plăcea să existe o alee a artiștilor, pentru că doar așa putem să ne respectăm valorile. Mi-ar plăcea să devină o alee a artiștilor, pentru că mai sunt câțiva artiști de vază ai Timișoarei. Nu vreau să le dau numele pentru că creez durere și mai mare, dar mi-ar plăcea să-l văd și pe Nicu aici, și pe Bujor Hariga și pe alții…

Ar fi foarte frumos, pentru că e un mod prin care ne respectăm valorile. Dacă a fost ceva în sufletul lui Adi Bărar, a fost mândria de a fi timișorean, asta pot să spun. A fost mai mândru că a fost timișorean decât oricine! Sper să ne întântâlnim și cu alte ocazii, alte dezveliri și vă mulțumesc frumos pentru atenție! Doamne, ajută!”, a conchis Adrian Igrișan, solistul trupei Cargo.

Primarul Dominic Fritz a fost moderatorul evenimentului

Primarul Timișoarei Dominic Fritz a fost cel care a moderat evenimentul, preț de câteva clipe. În cadrul discursului său, el s-a declarat admirativ cu privire la eforturile lui Corneliu Vaida de a contribui la realizarea statuii. De asemenea, a oferit o scurtă lecție de istorie, vorbind despre trecutul Timișoarei.

„Mulțumim, Corneliu, pentru toată inițiativa! Acum trei ani Corneliu a venit spre Consiliul local cu rugămintea de a amplasa această statuie. Avea deja toată ideea gândită. Nu aș vrea să intrăm în detalii despre tot acest drum în ultimii trei ani. De câte ori am încercat să obținem avizul de trei patru ori. Nu vrem să spunem toată povestea pentru a menține atmosfera, dar mă bucur tare mult. Atât de perseverent și de multe ori încăpățânat, cum este el ne-a ajutat pe noi toți să ducem acest proiect până la capăt. Acum generațiile viitoare de timișoreni vor sta în fața acestei statui. Cei care-l cunosc pot să-și amintească, iar cei care nu-l cunosc, pot să se inspire. Mulțumim mult, Corneliu!(…), a declarat primarul Dominic Fritz.

Rar așa prieten

Cei care au fost prezenți în parcul Alpinet au avut ocazia și să asculte cântecul dedicat lui Adrian Bărar, ale cărui versuri au fost scrise de Cornel Vaida, intitulat „Bă, rar așa prieten…”

„Eu cu Adi am petrecut multe momente, numeroase nopți la concerte, la el la studio, dar și la el acasă. Unul din ofurile lui era că artiștii de muzică rock nu sunt prețuiți la justa lor valoare. Bineînțeles că el nu s-a gândit la momentul la care nu va mai fi, dar așa mai în glumă, mai în serios, ca să elimin orice alte discuții care au fost în jurul subiectului, el a zis: «Bă, mie mi-ar plăcea ca cineva să-mi facă o statuie când eu n-o să mai fiu» și am ținut minte lucrul ăsta. La câteva săptămâni după ce el «a devenit nemuritor», mi-a venit ideea să-i facem o statuie. Am vorbit cu Moni Bărar, ea s-a bucurat de idee și am căutat un artist care să pună în operă această idee.

Doamna Linda Saski n-a fost primul artist abordat. (…) Noi ne doream o statuie în mărime naturală, nu un bust. Am găsit pagina dânsei de internet și am fost de-a dreptul impresionat de realizările ei. (…) Dânsa a îmbrățișat ideea. După ce ne-am înțeles din toate punctele de vedere, am fost și am pozat pentru această statuie, pentru ca dânsa să facă schițele. Rezultatul îl vedeți. Eu sunt impresionat, sincer, de realizarea aceasta. Este efectiv o operă de artă, iar simbolistica lucrării este mult peste așteptările mele. Nu pot să vă mai spun altceva, decât să vă îndemn le povestiți tuturor că acum în Timișoara există o statuie a lui Adi Bărar! Toți rockerii din țară pot să vină să-l omagieze, nu doar pe Facebook, ci și în realitate, aici în Timișoara în parcul Alpinet. Așa cum a spus și Adi Igrișan, ne-ar plăcea ca și alții să aibe inițiative similare, să vedem și o statuie a altor lideri din rockul timișorean, pentru că Timișoara a fost și este Afla și Omega în ceea ce privește rock-ul din România”, a spus Corneliu Vaida.

Adi Bărar s-a născut în 1960 la Timișoara, iar în 1985 a format trupa Cargo, emblemă a rock-ului românesc, și mai ales timișorean. Statuia dedicată reputatului chitarist Adi Bărar se află nu departe de fosta terasă Flora, locul care, în anii ’60 – ’70, a fost epicentrul „lumii bune”, dar și locul de întâlnire al tinerilor cool, creativi și cu mult curaj din Timișoara acelei perioade.

1 de 8

Adi Bărar – un om cât o statuie

Jurnalistul și scriitorul timișorean Mimo Obradov a povestit câteva cuvinte despre cum arăta viața tinerilor într-o Timișoara comunistă, dar și ce a însemnat mișcarea rock din orașul de pe Bega. El a împărtășit și câteva detalii din culisele lumii muzicale, iar la final a adresat și o urare dedicată reputatului chitarist timișorean.

„Adi, îți mulțumim că ești aici cu noi, nu doar sub forma unei statui, ci și cu sufletul. Sufletul nostru, al celor care care au crescut împreună în același spirit căutând, luptând și suferind pentru a simți adevărata libertate de exprimare, de a a ne conecta cu lumea liberă a fost poate, cel mai important aspect, nu doar pentru generația noastră, ci și pentru cele care au urmat. Adi a fost una dintre persoanele aflate în vârful acestei generații. Noi, practic, ne-am format împreună. Am avut acea perioadă formatoare, 18 – 25 de ani. Aici în Timișoara, chiar pe malul Begăi, puțin mai încolo, a fost un club – Constructor. Adi a reușit să transforme acest club în ceea ce astăzi am numi ‘hub cultural’, care semăna alteritate din perspectivă culturală. Acolo s-au format numeroase trupe, cel puțin 12 sau 13 formații. Unele au rezistat, altele nu. Adi cânta încă cu formația ‘Autostop’, apoi a format ‘Cargo’. A fost o întreagă stagiune de concerte care aveau loc săptămânal, iar locul acela era atât de plin de lume, încât oamenii urcau chiar și în copacii care erau în stradă ca să vadă și să audă ce se întâmplă, pentru că clubul era la etaj(…)”, își amintește jurnalistul și scriitorul timișorean Mimo Obradov.

El a mai subliniat și faptul că Adi Bărar, trupa Cargo, a dat un nume Timișoarei, fiind un important reper cultural pentru rockul românesc, alături de formația Phoenix, Progresiv TM sau Pro Musica. Trupele rock timișorene, după cum observă jurnalistul, au reușit să se facă remarcate într-o perioadă sumbră pentru cei care voiau să facă muzică rock.

În acele timpuri, rockul era considerat un gen „decadent”, după cum a subliniat jurnalistul timișorean, o mișcare muzicală pe care nu era sprijinită de autoritățile comuniste. 

„Nu se putea (n.r. interzice), iar tineretul a simțit vibrația și nu puteai să le interzici ceva ce ei au îmbrățișat cu tot sufletul și cu toată puterea tinereții, atunci când suntem tineri și nu acceptăm niciun fel de interdicții. Iată că Adi a reușit cu formația Cargo să ajungă până-n vârf! Practic, după formația Phoenix, trupa Cargo a fost cea care a avut cea mai mare notorietate”, a observat Mimo Obradov.

Scriitorul și jurnalistul bănățean a mai menționat că pentru un asemenea succes, dar și o longevitate pe scena muzicală, trupele au nevoie de un adevărat lider, cu mult spirit managerial. Mulți muziciceni care au formații știu cât este de dificil să fii un adevărat lider, să ai responsabilitatea, capacitatea, dar și talentul de a-i motiva pe cei alături de care cânți tu, ca artist. Acesta a mai menționat că este dificil pentru trupele rock să se mențină la un nivel de activitate care să le permită artiștilor să trăiască exclusiv din muzică.

„Adi Bărar a reușit, iar pentru asta, îl consider un mare om! Un om, cât o statuie. Să ne trăiască!”, a conchis jurnalistul și scriitorul bănățean Mimo Obradov. 

1 de 32