Documnetarul lui Florin Iepan a umplut sala principală de la Cinema Studio. Peste 180 de persoane au aflat cea mai neagră filă a istoriei care, atât de mulți par să o fi uitat sau mai degrabă n-au descoperit-o încă, până astăzi. 

În sală au fost tineri, bătrâni și adulți, practic un public de toate vârstele, dar poate cea mai impresionantă surpriză a fost prezența tinerilor, care s-au dovedit, în urma proiecției documentarului și a discuțiilor de final, impresionați de ceea ce au auzit și ce-au văzut.

Filmu spune povestea celor 250.000 de evrei și romi uciși la Odesa în decurs de 24 de ore. Oameni nevinovai au murit cu miile pentru că Armata Rusă a bănuit că sediul armatei a fost aruncat în aer de evrei. Cu toate acestea, informația s-a dovedit a fi o eroare, necunoscută, din păcate de atât de mulți oameni.

Armata română și germană i-au omorât pe evreii din Odesa

Sediul fostului comandament NKVD a explodat, omorând 16 ofițeri români, 46 de soldați sau subofițeri tot români, alți 4 ofițeri germani, dar și civili.

Deși bomba a fost lăsată în urmă de armata roșie și detonată cel mai probabil de la distanță prin radio, în momentul în care sediul armatei a explodat, mareșalul Ion Antonescu a dat vina pe „evreii teroriști”, ordonând represalii pentru uciderea ofițerilor și a soldaților.

Cu toate acestea, în rândul populației ucrainene se cunoștea faptul că bomba a fost lăsată în urmă de ruși, însă mareșalul Antonescu n-a vrut să audă.

În decurs de două zile, între 25.000 și 35.000 de evrei au fost arși de vii, împușcați sau spânzurați. Alți aproximativ 45 000 de evrei au mers pe picioarele lor în lagărul de concentrare acolo unde și-au găsit sfârșitul două luni mai târziu.

Documentarul „Odesa” spune povestea singurului supraviețuitor al masacrului, un bătrân numit Mihail Zaslavsky. Acesta avea vârsta de 13 ani când și-a pierdut toată familia. Pe parcursul filmului îl vedem pe bătrân în lacrimi. Nimeni n-a vrut să-i audă povestea, cu toții i-au întors spatele.

Bătrânul a venit și-n România, dar preocuparea tuturor de la acea perioadă era aniversarea Regelui Mihai. Pe parcursul filmului aflăm care este rolul Regelui Mihai în evenimentele sângeroase de la Odesa, punctul oficial de vedere transmis de Casa Regală a României, dar și perspectivele unor oameni politici deosebit de importanți ai României.

În documentar apare și Vadim Tudor, care-și exprimă, în cadrul unei discuții alături de regizorul Florin Iepan, punctul de vedere cu privire la faptele care s-au petrecut atunci. Ba mai mult, Florin Iepan discută Emil Constantinescu, fostul președinte al României.

În ciuda încercării de a expune povestea, autoritățile publice, de-o seamă cu televiziunile, dar și personalitățile politice ale vremii par să-i întoarcă spatele bătrânului de 80 de ani care și-a pierdut părinții și frații la doar 13 ani, în masacrul de la Odesa. Singurul care a supraviețuit.

Ba mai mult, ne dovedește faptul că trăim într-o ignoranță și că suntem insensibili la statistici, care sunt de fapt, povești ale unor oameni la fel ca noi, ghinioniști parcă, suspectați de faptele pe care nu le-au făcut, puse pe seama etniei și a simplului fapt că s-au născut evrei în anii ’30.

Cu toate acestea, ucigașii lor sunt comemorați în anul 2024 la monumentul lui Corneliu Zelea Codreanu, cu salutul nazist.

1 de 3

După proiecția documenatrului au avut loc și discuții de final la care au participat aproape toți timișorenii care au văzut și filmul

În cadrul acestor discuții regizorul Florin Iepan și-a spus perspectiva asupra filmului și a inițiat o dezbatere despre evenimentele de la Holocaus. În cadrul dezbaterii au luat cuvântul doi cercetători: Adina Marincea, de la Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, alături de Eugen Ciurtin, istoric în cadrul Insitutului de Istorie a Religiilor din București.

Din disciuțiile de final, alături de public, după proiecția documentarului Odesa, publicul avea să afle și despre faptul că George Enescu a fost printre puținii care a salvat romi și evrei de la Holocaust. Bineînțeles, au fost și dezbateri cu privire la conștientizarea tragediei, dar și la cum poate publicul să se implice direct și să-i facă și pe ceilalți să cunoască amploarea tragediei.

George Enescu, printre puținii care i-au salvat pe evrei și pe romi 

Deși în cultura și istoria Română, personalități marcante precum Nicolae Iorga sau Octavian Goga au arătat puncte de vedere legionare și naziste, au exitat și exemple altfel. 

George Enescu, cunoscutul compozitor a fost printre singurii care i-a spus însuși mareșalului Antonescu să-i cruțe pe rromi și pe evrei. „Dacă-mi trimiți romii la Bug, merg și eu cu ei!” au fost cuvintele pe care Enescu i le-a spus mareșalului Antonescu.

În timpul războiului el s-a întors în țară, ba mai mult, onorariile pe c are le-a primit cântând, le-a plătit mareșalului pentru a-i cruța pe romii și pe evreii din Moldova.

În afară de cariera sa de compozitor, Enescu a fost și el soldat pe front.

Cu toate acestea, nu a fost singurul

Cunoscutul baron arădean Francis Neuman i-a ocrotit pe câțiva din evreii din regiunea, la acea vreme, numită  Transilvania de Sud, care cuprindea Banatul, dar și Crișana de astăzi. Baronul Neuman, el însuși evreu, le-a oferit consilierilor lui mareșalului Antonescu suma echivalentă a 50 de milioane de franci elvețieni, bani care au ajuns în posesia Armatei Române. Baronul a cerut amânarea deportării evreilor din Transilvania de Sud în lagărele de muncă. 

Statisticile reprezintă povești

În sala Cinematografului Studio s-a aflat și o tânără de origine ebraică, a cărei bunică și mamă se află printre cei care au fost deportați în lagărele de concentrare, dar care au supraviețuit.

Aceasta a spus și câteva cuvinte de experiența sa ca tânără ebraică, mai precis despre perspectiva oamenilor pe care copil fiind, i-a întâlnit în viața ei. Mulți dintre aceștia „nu știau că și la noi a fost Holocaust”.

Tânăra este invitată ocazional să vorbească despre experiența familiei ei și spune că tinerii sunt mirați, dar și impresionați de faptul că pot auzi în mod direct perspectiva istorică pe care chiar familia ei a trăit-o.

Ba mai mult, o parte din tinerii aflați în sală în cadrul proiecției, dar și a discuțiilor de final, s-au declarat suprinși să audă povestea tinerei, pentru că ei, la școală, nu auziseră decât altfeva decât statistici, la fel ca mulți dintre noi.