După cele două jocuri prestate ieri și astăzi de echipele ACS Poli (care devine pe zi ce trece un fel de formație-fantomă, fiind părăsită de toată lumea, în frunte cu antrenorul ei-șef de mai ieri, primarul Robu!) și Ripensia, ambele învinse la scor de neprezentare de UTA, respectiv Clinceni, devine limpede că în Timișoara fotbalul a devenit rușinea urbei.
Unica trupă care mai salvează, cât de cât, onoarea istoriei fotbalului de pe malurile Begăi ramâne ASU Poli Timisoara, echipa suporterilor avant la lettre a unicei și adevăratei pasiuni alb-violete. Care a ieri a câștigat cu 2-1, în deplasarea de la Bacău, în fața echipei Aerostar din localitate.
Că ACS Poli, aflată deja în insolvență, este în moarte clinică, a devenit o certitudine. În fapt, pentru oricine cu mintea la el, această formație, girată ani buni de primarul Robul ca fiind ,,a mai Poli dintre toate Politehnicile care au existat vreodată”, ar trebui desființată cât mai urgent cu putință.
Ea nu mai are nici conducere, (primarul, șeful ei real dând, cum scriam mai devreme, bir cu fugiții, de rușinea în care a adus această echipă, probabil!) nici bani pentru a supraviețui măcar pe termen scurt, fiind înglodată în datorii istorice colosale.
În ce privește, Ripensia, un club eminamente privat, ar fi, totuși, de spus câteva cuvinte. Anume, dacă reînființarea acestei echipe legendare a fost un gest lăudabil, la vremea respectivă, rămâne de văzut și de … priceput! ce se vrea cu acest brand istoric al sportului timisorean, până la urmă.
Bănuim că acționarii formației cu pricina vor dori, la un moment dat, să depășească faza de mediocritate din prezent, și să facă, în cele din urmă, pasul spre fireasca performanța : aceea a promovării în primul eșalon fotbalistic.
Altminteri, să-ți propui să rămâi două decenii în liga a doua, de pildă, nu cred că face cinste ideii de competitivitate și de progres, finalmente. Și cu atât mai puțin fotbalului timișorean, așa chinuit cum a devenit el acum, dar mai ales prestigiului uriaș al brandului numit Ripensia!
Prin urmare, ar fi de așteptat ca trupa cu nume de legendă pentru fotbalul românesc, în ansamblul lui, să facă, totusi, pasul necesar spre performanță și valoare autentică. Altfel, să pierzi la scoruri rușinoase, cum ne-a obisnuit mereu echipa primarului Robu, nu pare a fi câtuși de puțin ,,calea regală” pe care ar trebui să o urmeze nici Ripensia, nici vreo altă formație cu pretenții mai mici sau mai mărețe din fotbalul timișorean.