– Alo, Nea Ioane, mă auzi?… La telefon e premierul… şi avem o problemă…
– Spuneţi, domn premier… ascult cu patru urechi, nu cu două…
– Nene dragă, cât ai bate din palme, trebuie să formăm guvernul…, căci altfel, ţara o ia la vale, ajunge în prăpăstii…
– Domn premier, la concret, nevasta îmi aduce hârtie şi creion şi, vorba proverbului… „Sus pe cai şi bice”…
– Bine zici… „Punct ochit, punct lovit”… Să bifăm o primă numire, mai exact iei dumneata „Externele”, căci ai experienţă, ai vândut pălincă prin Ungaria, ai fost la mare la Bulgari, la Turci, ai dat şi pe la ruşi, n-ai prea furat, nu te ia nimeni cu pietre.
– Domn premier, dar competenţa?
– Las-o baltă, deocamdată, trece-te pe listă şi să progresăm. Nea Ioane, şi acum, ţine-te tare…
– Mă ţin, domn premier, fiţi fără grijă…
– Cultura i-o dăm lui Baciu Toader, căci omul e modest, silabiseşte Biblia, e cantor la biserică, eu zic că merge…
– Merge, merge, dar baiul e că silabiseşte şi nu prea citeşte…
– Las că-nvaţă el, preţ de un mandat, îi luăm meditator… Trece-l pe hârtie…
– Bun, în regulă, ziceţi mai departe…
– Pentru „Interne” , m-am gândit la Boşotă, fostul miliţian din comuna „1848”… Aici e vorba să rezolvi păruieli, să dai iama-n curve, pardon, femeile uşoare, praf cu vagabonzii, să faci, cum se zice, „deutsche ordung”… Arată el ca un dinozaur, dar îl mai aranjăm puţin şi merge…
– Domn premier, l-am trecut pe foaie…
– Economia şi „energiile”, electricitate, gaze, i le dăm lui Paşcalău.
– Bine, iertaţi-mă, dar omul e preot, nu ştiu dacă nu s-a şi călugărit…
– Îl descălugărim noi, ţara are nevoie de un om cinstit aici, până acuma n-au fost decât hoţi. Toţi de pe urma carburanţilor, a gazelor, sunt plini de conturi, de vile, de bijuterii. Ş-apoi, Sfinţia Sa, Paşcalău, nu-şi ia nici amantă, o are pe preoteasa lui, de vreo 30 de ani.
– L-am trecut, l-am trecut, să mai facem un pas…
– Vine acum sănătatea… Ştii, Nea Ioane, la cine m-am gândit ?…
– Spune-ţi, domn premier, ca să scriu…
– La Mihai Ciupescu…, la Mişu, că doar îl ştii…
– Să mă iertaţi, şefu, dar vorbim de un arhitect… şi, pe urmă, de la un partid la altul… ne mai vede şi lumea…
– Păi, tocma asta, că-i arhitect… ştii cum arată spitalele noastre. El mai face schiţe, vede problemele tridimensional, de aici proiecte, bani, pe scurt, dinamizăm problema. Ca adjunctă, am o femeie conştiincioasă, din sat de la mine, a lucrat în sistem, e moaşa Savi. Dacă vine ea pe post, „halt” cu şpaga, cu favoritismele, cu mal-praxisurile. Ş-apoi, un aspect pozitiv aici… românii s-au lăsat de băuturi şi alte lucruri rele şi, după modelul Europei, s-au apucat de alergat… jogging…, fug pe la sate, prin Moldova, prin Dobrogea, prin Oltenia, peste tot… acuşi nu le mai trebuie doctori…
– Aşa să fie, domn premier, ziceţi, numai, ziceţi, creioanele-s gata…
– Pentru turism, m-am gândit la o cucoană frumoasă, cu forme să-i spargă hainele, am şi găsit-o, nu trebuie să facă nimic, numai poze puse peste tot… Şi-ţi zic mai departe… la bază e bucătăreasă, s-a specializat în bucătărie afro-asiato-oceanică şi o cheamă şi Madam Pleznoiu… Iar munţi, dealuri, păduri, râuri, fluviu, mare, avem, că ni le-a făcut Dumnezeu… Cu drumurile e mai prost, dar să meargă şi turiştii mai încet. Scriem asta pe panouri şi să bage la cap.
– În regulă, domn premier, e la rând educaţia.
– Am om şi aici, îl cunoşti, înalt, figură de dac, Dandu Târâlă…
– Aoleu, domn premier, fug desculţ în Munţii Făgăraş…, dar omul ăsta a fost închis, furturi, violuri, falsuri în acte…
– Ştiu, nea Ioane, ştiu… dar s-a corectat… poţi să-i laşi acum saci de bani, nu s-atinge de un sfanţ, a terminat liceul, Facultatea de Navigaţie pe Olt şi Mureş, a făcut un Master şi a terminat şi un Doctorat… Profesor dr. Dandu Târâlă, sună bine, ce zici ?… şi să-ţi mai spun ceva… are peste toate titlurile, la modul superior, „şcoala vieţii”.
– Dacă ziceţi dumneavoastră că ăsta-i omul… atunci aşa e… Şi acum pe final, ar mai rămâne apărarea, finanţele, justiţia…
– Aşa e, dar acum, după atâtea munci, sunt obosit… Mai bine ne culcăm, nea Ioane, şi vedem la noapte ce visăm… colonei, generali, contabili mari, mici, judecători de la Vodă Caragea începând, şi o dregem…
– Aşa să ne ajute Dumnezeu, domn premier…
– Bine zici, nea Ioane, mâine dimineaţă la opt ne auzim şi dintr-o puşcă rezolvăm totul, căci suntem în Uniune şi riscăm să se declanşeze tot felul de clauze, cum ar fi blestemata aia de „salvgardare”.
(Ne-au îndemnat spre acest text istoria ţării din 1945 până azi. Dar parcă în ultimii 20 de ani, improvizaţia, incompetenţa, cumetriile de partid, aberantul, rizibilul, superficialitatea, chiar absurdul, au fost mai acute ca oricând. Dincolo de aceste rânduri, începe un teritoriu trist… al nostru. România, pe dinafară, e numai aroganţă, ciufuri, farduri, aere, gablonţuri. În esenţă, în interior, ca un plumb apasă ignoranţa unui generic „Nea Stan”. Câţi Nea Stani sunt în ţărişoară? Necinstea şi prostia stau la baza nereuşitelor noastre).