Fluidizarea traficului în Timişoara – transport în comun sau semafoare inteligente? De ce nu vrem să învățăm nimic de la ”sora mai mare”?

Sfârşitul verii i-a prins pe timişoreni într-un oraş sufocat. Legăturile dintre partea de sud şi nord a urbei sunt inaccesibile, iar cei care aleg să circule cu maşinile personale (extrem de mulţi) sau cu cele de serviciu pierd zeci de  minute la semafoare sau în intersecţii blocate, fără ca autorităţilor să le pese foarte mult. Este adevărat că la toamnă, dacă e să dăm crezare reprezentanţilor Primăriei Timişoara, când ambele pasaje rutiere, Popa Şapcă şi Jiul, vor fi deschise la 4, respectiv 5 benzi, atunci traficul va fi mai fluid.

Dar este asta cu adevărat o soluţie pe termen lung? Sau ar fi mai bine să luăm exemplu de la alte oraşe occidentale, care investesc zeci de milioane de euro anual în sisteme inteligente şi ecologice de transport în comun? Potrivit specialiştilor europeni, marile oraşe sau metropole vor avea în zonele centrale, unde este concentrată activitatea celor mai mulţi angajaţi, doar transport în comun. Acesta este ecologic, mai ieftin şi cum autobuzele sau troleibuzele nu necesită parcare, zonele vor fi complet decongestionate de autoturisme. Ce fac autorităţile din Timişoara? Gândesc un viitor oraş sufocat de maşini şi investesc în sisteme inteligente de trafic managemnt care nu dau randament şi nu fac altceva decât să pună nervii şoferilor la încercare.

Sistem inteligent costisitor, fără rezultate

La finalul anului 2015 autorităţile timişorene inaugurau cu mare fast sistemul inteligent de trafic management. Acesta ar fi trebuit să fluidizeze traficul din Timişoara. Potrivit documentelor oficiale, au fost atunci instalate 134 de semafoare şi 37 de radare în intersecţii, care le ajutau să se „sincronizeze adaptiv”. De asemenea, au fost montate 230 de camera video care detectează trecerea pe roşu a pietonilor şi a şoferilor şi care ar fi trebuit să ducă la stoparea acestui fenomen. S-au investit 43,7 milioane de lei. Cei mai mulţi bani au provenit de la Comisia Europeană, dar şi din bugetul local s-au cheltuit peste 18 milioane de lei.

Potrivit proiectului „Obiectivul general vizează îmbunătăţirea fluxului rutier si a siguranţei rutiere în municipiul Timişoara, prin implementarea unui sistem cu control adaptiv de management al traficului urban şi supraveghere video, care să permită atingerea următoarelor obiective specifice:

– Modernizarea şi extinderea sistemului de semaforizare;

– Dotarea zonelor identificate cu risc de infracţionalitate sau zone rutiere periculoase cu un număr de 230 echipamente noi de supraveghere;

– Îmbunătăţirea condiţiilor de siguranţă rutieră în municipiul Timişoara;

– Creşterea siguranţei cetăţenilor în spaţiul public, datorită unui sistem modern, operativ şi totodată discret de supraveghere video;

– Crearea unui Centru de Comandă şi Control unic, pentru coordonarea activităţilor de management trafic şi supraveghere video, care să răspundă cerinţelor viitoare de dezvoltare a municipiului Timişoara;

– Reducerea timpului de deplasare în oraş şi implicit a consumului de combustibil şi a emisiilor de noxe;

– Creşterea încrederii, satisfacţiei călătorilor pentru transportul în comun şi implicit creşterea numărului de persoane care utilizează mijloacele de transport în comun;

– Creşterea siguranţei cetăţenilor şi reducerea ratei criminalităţii;

– Furnizarea de informaţii participanţilor la trafic despre condiţiile de trafic curente anterior pornirii şi în timpul deplasării acestora, pentru ca ei să poată adapta durata deplasării, modul de deplasare şi selecţia rutei dorite în funcţie de condiţiile de trafic actuale;

– Creşterea disciplinei în trafic şi aderarea la legislaţia cu privire la trafic, în scopul îmbunătăţirii siguranţei vehiculelor şi autovehiculelor în trafic”.

A trecut peste un an şi jumătate şi tot ce ştim este că traficul nu este fluid, zeci de mii de şoferi trec pe culoarea roşie la semafor, la fel şi pietonii, iar despre amenzi aplicate pentru infracţiunile surprinse de radare sau de camerele de supraveghere nici nu pate fi vorba.

Din decembrie 2015 sute de şoferi s-au plâns, în special pe reţelele de socializare, că semafoarele inteligente nu sunt nici măcar sincronizate. Este aproape imposibil ca la orele de vârf, când toată lumea trebuie să ajungă la serviciu sau acasă, să prinzi celebra undă verde. Unii şoferi susţin că te poţi bucura de unda verde doar seara târziu sau noaptea.

Singura realizare cu care se pot mândi autorităţile după investiţia în acest sistem inteligent de trafic management este că au date exacte despre câţi şoferi trec pe roşu. În luna mai, primarul Nicolae Robu făcea publice statisticile pe doar două săptămâni.

„Sistemul ne arată că, în perioada 9 – 21 martie, deci în mai puțin de două săptămâni, pe cele 37 de sisteme de detecție a trecerii pe culoarea roșie a semafoarelor, au fost înregistrate, incredibil, 50.187 de trecere pe roșu. În mai puțin de două săptămâni! Vă dați seama ce riscuri sunt în trafic în orașul nostru? Și acești indivizi iresponsabili nu au nicio treabă, pentru că nimeni nu-i amendează. Noi am dorit să transmitem Poliției înregistrările cu aceste treceri pe roșu și Poliția să facă ce vrea. Am făcut o adresă către Ministerul de Interne, prin care am comunicat inclusiv această cifră. Mă aștept ca doamna ministru să dea dispoziție să se amendeze. La noi, viața e ținută în chingi de niște prevederi făcute de niște oameni care stau în birouri și care nu înțeleg viața reală”, declara Robu la începutul verii.

Degeaba avem date şi înrgistrări dacă cei care încalcă legea nu sunt pedepsiţi. Şi asta pentru că, spun cei de la Inspectoratul de Poliţie Timiş, radarele nu sunt omologate metrologic. Există nişte bareme care trebuie îndeplinite şi doar după o analiză a unui specialist se pot aplica apoi amenzi în baza datelor emise de radare. Mai mult decât atât, legislaţia rutieră este foarte ambiguă în România în acest sens.

„Nu s-au dat amenzi deloc până acum. Noi le transmitem CD-ul cu toate înregistrările și sper ca poliția să aplice amenzi. Noi considerăm că se pot aplica amenzi și reținerea aceasta este nejustificată”, se plângea primarul Timişoarei.

Reprezentanţii Poliţiei Judeţene Timiş au explicat atunci de ce nu pot folosi datele radarelor fixe din Timişoara pentru a aplica amenzi.

„Orice contravenţie este constatată de un poliţist rutier în două modalităţi. În mod direct şi al doilea rând cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat. Dar de poliţistul rutier, cu ajutorul mijlocului tehnic respectiv. Există două feluri de mijloace tehnice: mijloace tehnice certificate, definite de Codul Rutier, folosite pentru depistarea alcoolului în sânge şi alte contravenţii şi mijloace tehnice verificate tehnic şi omologate metrologic, care sunt din nou cele pentru verificare pentru alcool şi cele pentru viteză, adică radarele. Dacă vorbim despre radare, ele trebuie să fie verificate metrologic şi omologate. Cele şapte radare fixe ale Primăriei Timişoara au omologare. Omologarea dă dreptul proprietarului să le vândă pe teritoriul României timp de cinci ani. Pentru utilizare, ele trebuie să fie verificate metrologic. E o omologare pentru toate cele şapte, nu pentru fiecare în parte. Ele trebuie să fie verificate în parte, pentru a se putea demonstra că nu se poate interveni asupra lor, că sunt sigilate. (…) Iar pentru trecere pe roşu nu au niciun fel de mijloc tehnic de certificare care să poată demonstra că acel dispozitiv funcţionează corect, că nu se poate interveni, că are serie şi număr, trebuie un document individual pentru fiecare aparat în parte”, spuneau reprezentanţii IPJ Timiş.

În aceste condiţii, ne întrebăm de ce autorităţile locale nu investesc mai mult într-un sistem inteligent, coordonat şi ecologic de transport în comun. Vaporaşele rămân un vis, cel puţin deocamdată, tramvaiele nu sunt toate modernizate, iar autobuzele, troleibuzele şi express-urile sunt insuficiente şi nu acoperă multe destinaţii din oraş. Şi totuşi avem de la cine învăţa. Occidentalii au realizat că zonele centrale şi semicentrale trebuie descongestionate de autoturisme şi au investit în mijloacele de transport în comun care nu aglomerează oraşele, ele fiind mereu în mişcare.

Timişoara, Mica Vienă? Comparaţie a sistemului de transport în comun cu capitala Austriei

Timişoara este numită şi Mica Vienă. Dar din punctul de vedere al mijloacelor de transport în comun, vienezii ne dau lecţii. Sistemul lor de transport acoperă peste o treime din rutele parcurse în metropolă. Asta înseamnă că lumea s-a obişnuit să le folosească şi să renunţe la maşinile personale, de cele mai multe ori poluante.

„La ora actual, 39% din drumurile parcurse în Viena se realizează cu mijloacele de transport în comun. În 1993, procentajul se afla la doar 29%. Un alt record a fost înregistrat la numărul de abonamente anuale: la sfârşitul lui 2014 se aflau în circulaţie 650.000 de astfel de abonamente, în condiţiile în care în 2010 erau doar 355.000. Pentru a încuraja folosirea constantă a mijloacelor de transport în comun, în 2012 s-a luat decizia de a scumpi o călătorie, însă de a ieftini abonamentul anual de la 449 euro la 365 euro, deci 1 euro pe zi. La ora actual, o călătorie cu mijloacele de transport în comun în Viena costă 2,20 euro, însă preţul abonamentului anual a rămas neschimbat din 2012. Totodată, procentul celor care circulă fără bilet în capitala Austriei a scăzut în 2014 la 2,1 % de la 2,4 % în 2013”,  declara, în cadrul unui interviu, viceprimarul din Viena.

Iar planurile autorităţilor din Viena sunt mari. Ele se concentrează tot mai mult pe sistemul de transport în comun, iar în 2020, spun acestea,  40% din călătoriile parcurse în Viena se vor realiza cu metroul, tramvaiul sau autobuzul.

„Pentru a menţine această creştere este nevoie de o permanentă îmbunătăţire a ofertei. Nu mă refer doar la extinderea reţelei de metrou, ci şi la vehicule moderne şi comode şi la intervale mai mici de succedare a mijloacelor de transport în comun. Acestea sunt investiţii in viitorul Vienei şi pe acest drum dorim să mergem mai departe”, a mai spus viceprimarul Vienei, Renate Brauner.

Pentru a avea un oraş fluid şi cu poluare redusă, autorităţile din Viena investesc sute de milioane de euro în sistemul public de transport. În 2015, acestea se ridicau la peste 430 de milioane de euro. Vienezii se bucură şi de o flotă impresionantă de autobuze, trenuri sau tramvaie. Liniile vieneze sunt alcătuite din 150 de trenuri de metrou, 500 de tramvaie şi tot atâtea  autobuze. Viena dispune de 5 linii de metrou, 29 de linii de tramvai şi aproape 150  de linii de autobuz.

Ca o comparaţie, Regia Autonomă de Transport Timişoara are în flotă 50 de tramvaie circulabile pe 10 linii, 50 de troleibuze pe 10 linii şi 85 de autobuze pe 18 linii urbane şi metropolitane. Bugetul de anul acesta al regiei se ridică la 23 de milioane de euro.