Astăzi ne aflăm în norocita situație de a celebra împreună toți credincioșii creștini la aceeași sărbătoare. Se întâmplă doar la câțiva ani odată, după voia calendarelor tălmăcite în fel și chip de marii învățați. Cei ce folosesc calendarul iulian și cei ce se ghidează după cel gregorian nu mai au diferențe între praznice în acest an.
Floriile sunt numite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.
La toate bisericile din oraș a fost o zi a frumuseții gândurilor, faptelor, florilor. Stau marturie mănunchiurile de rămurele de salcie și de flori din mâinile tuturor. Ba chiar unii au avut frunze de palmier ca cei din Ierusalimul antic de două milenii în urmă.
Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sărbătoare creștină comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Sărbătoarea se raportează la un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii – intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor.
Cartea lui Zaharia spune: „9. Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe. 10.Voi nimici carele de război și caii din Ierusalim și arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea, și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile pământului”.
Credincioșii romano-catolici ai Timișoarei s-au adunat de dimineață în curtea interioară a palatului episcopal de pe strada Pacha unde a avut loc o ceremonie impresionantă. Excelenţa Sa Martin Roos, Episcop diecezan, a binecuvântat ramurile de salcie ce aminteau de frunzele de palmier. Iar mai apoi, într-o ordine desăvârșită, s-a plecat în marș spre Catedrala Sfântul Gheorghe din Piața Domului, unde a avut loc liturghia acestei duminici.
Împreună, așa cum ar trebui să fie întotdeauna, au marcat și creștinii răsăriteni intrarea Mântuitorului în cetatea Ierusalimului. Aceeași liniște și smerenie a fost și la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă. Rânduri parcă fără sfârșit se aflau pe două coloane pe platoul din fața sfântului lăcaș pentru a primi ramurele înverzite. Lucru de mirare, nu se înghesuia nimeni. Parcă toată lumea a avut mai multă răbdare decât în anii trecuți. Ordinea și liniștea s-a păstrat de la sine.
Înalt Prea Sfinția Sa Ioan, Mitropolitul Banatului, a slujit liturghia deosebită a zilei de azi. A insistat pe pilda morții lui Lazăr cel ce a fost înviat de Mântuitor spre bucuria neamurilor sale. Dar și iudeii ce nu erau pe atunci încă adepții Fiului Domnului au văzut în acel fapt o mare minune.
În încheiere IPS Ioan a arătat caracterul ambivalent al sărbătorii de azi. Este o zi a bucuriei dar în mică măsură este și moment de întristare pentru că urmează o săptămână a Patimilor suferite de cel ce a luat asupra Sa toate păcatele lumii.
