Vila impunătoare, așezată pe coasta marină, părea suspendată undeva între mare și cer. Jos, la nivelul falezei de nisip, puteai vedea prin geamul imens, de aproape zece metri lățime, tot ce mișca în perimetrul dintre plaja privată și clădirea albă, cu terase suspendate deoparte și de alta a clădirii. O vreme, aici s-au desfășurat numeroase petreceri grandioase, la care participau oameni bogați din capitală și din împrejurimi, politicieni de frunte, inși din serviciile secrete, însoțiți, firește, de femei frumoase, vedete de cinema sau doar tinere cu înfățișare răpitoare, în căutare de bărbați puternici și cu mulți bani. Mai toate aceste serate se încheiau târziu în noapte, asezonate cu dezlănțuiri bahice și scandaluri amoroase despre care puțină lume afla apoi, nici măcar tabloidele celebre nereușind să deslușească ce se petrecea cu adevărat dincolo de pereții impozantei vile de pe malul mării.
Cândva, cu vreo doi ani în urmă, cineva din împrejurimi a povestit că a auzit dinspre perimetrul de plajă aparținând proprietarilor casei sunetul unei arme de foc care a răvășit profund liniștea nopții, obișnuită doar cu mugetele valurilor spărgându-se de țărm.
Nu avea să-l creadă nimeni pe omul cu pricina, cu atât mai puțin aveau să se sinchisească ofițerii de poliție care au venit, totuși, să verifice dacă în proximitatea zonei s-a tras cu o armă de foc.
Ba dimpotrivă, petrecerile au continuat cu o și mai mare periodicitate, mai fastuoase și mai deșănțate ca oricând până atunci.
Într-o noapte însă cu lună plină, care lumina marea la zeci de metri distanță în adâncul ei, făcând să pară că nălucirile înserării sunt produse de imensa cantitate de bani și de luxul exorbitant al petrecăreților, țipătul care a străpuns platoșa amurgului era autentic și cutremurător prin reverberațiile sale.
Vocea era a unei femei, și ea a răsunat pentru ultima dată în zona din spatele vilei, acolo unde se afla cea de-a doua terasă suspendată a casei cu două nivele.
Când primii indivizi care au ajuns alergând pe terasă, doi bărbați și o femeie, au privit peste balustradă, au putut vedea uluiți corpul tinerei de cel mult douăzeci de ani, prăbușit pe dalele de beton ale stabilimentului. Fata părea o păpușă dezarticulată, cu picioarele desfăcute și capul întors, într-o poziție aproape comică, spre fețele lor, care priveau imaginea macabră de la etaj.
Într-o clipită, petrecăreții s-au bulucit cu toții spre scena care nu era deloc una de film, ci de viață pur și simplu, adulmecând îngroziți imaginea fetei zdrobite de caldarâm.
Nimeni nu înțelegea ce s-a întâmplat de fapt, anume dacă fata, înaltă, cu părul lung și buclat, una dintre multele fete frumoase aflate la petrecerea ce se desfășura la ora aceea târzie din noapte, s-a sinucis sau a fost aruncată de la etaj de cineva.
Deodată, bogăția copleșitoare a celor din interior, manifestată la tot pasul până atunci prin toate gesturile petrecăreților, se evaporase misterios, lăsând locul fricii și senzației de pericol absolut.
În depărtare, sirenele mașinilor de poliție se auzeau tot mai strident, confirmând cu putere că, de acum, nimic din ceea ce se petrecuse în această noapte în superba vilă nu mai era câtuși de puțin o frântură dintr-un coșmar colectiv.
Un coșmar visat de fiecare în parte, cu ajutorul alcoolului ori a stupefiantelor înghițite din belșug de participanții la serata cu pricina.
Dimineața, nu mai tarziu de ora 8, poliția își încheiase misiunea, având să sigileze toate intrările de acces în clădire.
Proprietarilor li s-a spus, sec, de către procurorii criminaliști că trebuie, pentru o vreme, nu se știe pentru cât timp, să părăsească casa, până în momentul în care vor fi examinate toate probele necesare, de la fața locului, menite să lămurească ce s-a întâmplat cu fata respectivă.
Pe fețele acelor oameni bogați, amfitrionii casei, au apărut dintr-o dată broboane grele de sudoare și o transpirație rece pe șira spinării.
Urmate, apoi, de sentimentul copleșitor — care i-a făcut să pară, subit, mai bătrâni cu vreo douăzeci de ani — că nimic din viața lor de până atunci nu va mai fi ca înainte.