La 9 septembrie 2003, la Stanford, în California, SUA, a murit Edward ”Ede” Teller, fizician teoretician american, supranumit „părintele bombei cu hidrogen”.

Ca membru al Proiectului Manhattan a participat la crearea bombei atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Renumele mondial l-a căpătat atât pentru rolul în dezvoltarea schemei Teller–Ulam (a bombei cu hidrogen), cât și pentru îndelungata colaborare din cadrul Laboratorului Național Lawrence din Livermore, California (LLNL), al cărui director și cofondator a fost.

Profesor la Universitatea George Washington, Universitatea Chicago, Universitatea din California – Davis, Universitatea din California – Berkeley, Laboratorul Național Lawrence Livermore (Universitatea din California), Institutul Hoover, University College London, Universitatea Tel Aviv ș.a., Edward Teller a adus contribuții în fizica nucleară și moleculară, în specstroscopie (efectele Jahn-Teller și Renner-Teller) și fizica suprafețelor, și a dezvoltat teoria lui Enrico Fermi privind dezintegrarea beta (sub forma tranzițiilor Gamow-Teller).

Edward Teller s-a născut la 15 ianuarie 1908 la Budapesta, în imperiul austro-ungar, într-o familie de evrei.
Tatăl, Miksa Teller, era un renumit avocat și director de bancă, originar din Érsekújvár, azi Nové Zámky, în Slovacia.
Mama, pianistă, Ilona, născută Deutsch, era originară din Lugoj.
Copilul Ede Teller nu a vorbit până la vârsta de trei ani, bunicul din partea tatălui fiind convins că nepotul său este retardat mintal.

Cu o profundă animozitate față de comunism și fascism, la vârsta de 18 ani, în anul 1926 a părăsit definitiv Ungaria.
Familia a rămas în Ungaria, unde ulterior, în Holocaustul evreilor din Ungaria, din familia Teller au fost uciși în anii 1944-45 un unchi, frate al mamei, și cumnatul său, soțul surorii sale Emmy.
Abia după prăbușirea comunismului în Ungaria în 1989, Teller a făcut mai multe vizite în țara lui de origine.

În 1941 a fost naturalizat cetățean al Statelor Unite.
În toamna lui 1942 a fost cooptat la Proiectul Manhattan, în „Secția (division) de fizică teoretică” și în aprilie 1943 s-a mutat la Los Alamos (la începutul lui 1943 s-a construit laboratorul la Los Alamos, New Mexico). În 1946, dezamăgit de faptul că nu a primit sprijinul necesar pentru dezvoltarea bombei „Super”, pe care o credea preferabilă bombei atomice, Teller a plecat de la Los Alamos și s-a întors la Universitatea Chicago ca profesor și colaborator al lui Enrico Fermi și Maria Mayer.
În 1951, Teller a preluat o idee nouă a lui Ulam și a conceput primul proiect funcțional de bombă cu hidrogen cu putere explozivă de ordinul megatonelor de TNT (dinamită).
Nu se cunoaște exact și a rămas controversată distribuția contribuției celor doi colaboratori, cât din ideile lui Ulam și cât din cele ale lui Teller a dus la crearea „Schemei Teller-Ulam”, baza teoretică a bombei cu hidrogen.
Detonarea lui „Ivy Mike”, prima armă termonucleară construită conform schemei Teller-Ulam, la 1 noiembrie 1952, l-a găsit pe părintele bombei cu hidrogen la Laboratorului de Radiații al Universității California, pe care îl înființase, unde s-a retras, jignit de faptul că nu i s-a încredințat conducerea proiectul de construire a bombei.

Laureatul Premiului Nobel pentru Fizică Isidor Isaac Rabi s-a exprimat că „lumea ar fi fost mai bună fără Teller”.
Grupul punk american Bad Religion, în albumul No Substance, i-a dedicat lui Teller un cântec: „Cel mai mare criminal din istoria americană” (the biggest killer in american history).(sursa: Wikipedia)